Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

17 defini╚Ťii pentru evident

evident, ~─â [At: IORGOVICI, O. 40/23 / V: (├«vr) ~e ain, ~dint, ~─â, ~dinte ain / Pl: ~n╚Ťi, ~e / E: fr ├ęvident, lat evidens, -ntis] 1 a Care este u╚Öor perceptibil Si: clar, l─âmurit, limpede, manifest, v─âdit, vizibil, (rar) reliefant, (liv) ostensibil. 2 a Care nu mai poate fi pus la ├«ndoial─â Si: indiscutabil, ne├«ndoielnic. 3 av Desigur. 4 av F─âr─â ├«ndoial─â. 5 av ├Än mod clar. 6 av ├Än mod cert.
evidente ai vz evident
evidint, ~─â a vz evident
evidinte ai vz evident
EVID├ëNT, -─é, eviden╚Ťi, -te, adj. (Adesea adverbial) Care este at├ót de clar ├«nc├ót nu mai trebuie dovedit; v─âdit, ne├«ndoielnic. ÔÇô Din fr. ├ęvident, lat. evidens, -ntis.
EVID├ëNT, -─é, eviden╚Ťi, -te, adj. (Adesea adverbial) Care este at├ót de clar ├«nc├ót nu mai trebuie dovedit; v─âdit, ne├«ndoielnic. ÔÇô Din fr. ├ęvident, lat. evidens, -ntis.
EVID├ëNT, -─é, eviden╚Ťi, -te, adj. Care nu mai trebuie dovedit, care se vede imediat, care nu poate fi pus la ├«ndoial─â; clar, v─âdit, ne├«ndoielnic. Larga r─âsp├«ndire a c─âr╚Ťii ├«n mase este unul din semnele cele mai evidente ale dezvolt─ârii culturale a poporului. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 333, 2/1. ÔŚŐ (Adverbial) Evident, un asemenea subiect de vorb─â tulbura pe Milescu. D. ZAMFIRESCU, R. 220.
evid├ęnt adj. m., pl. evid├ęn╚Ťi; f. evid├ęnt─â, pl. evid├ęnte
evid├ęnt adj. m., pl. evid├ęn╚Ťi; f. sg. evid├ęnt─â, pl. evid├ęnte
EVID├ëNT adj., adv. 1. adj. v. clar. 2. adj. accentuat, marcat, pronun╚Ťat, reliefat, vizibil. (Vorbea cu un ~ accent str─âin.) 3. adj. v. categoric. 4. adj. v. indiscutabil. 5. adj. apreciabil, categoric, considerabil, important, ├«nsemnat, mare, sensibil, sim╚Ťitor, v─âdit, (livr.) manifest. (O ameliorare ~ a st─ârii bolnavului.) 6. adj. v. indiscutabil. 7. adj. ├«nvederat, notoriu, patent, v─âdit, (fig.) patentat. (O ho╚Ťie ~.) 8. adv. clar, limpede, (reg. ├«nv.) acurat. (Este ~ c─â ai dreptate.)
EVID├ëNT, -─é adj. V─âdit, ne├«ndoielnic, clar, limpede. // adv. F─âr─â ├«ndoial─â, desigur. [Cf. fr. ├ęvident, it. evidente, lat. evidens].
EVID├ëNT, -─é adj. (╚Öi adv.) v─âdit, ne├«ndoielnic, clar, limpede. (< fr. ├ęvident, lat. videns)
EVID├ëNT ~t─â (~╚Ťi, ~te) ╚Öi adverbial Care se vede dintr-o dat─â; care se observ─â de la prima vedere; v─âdit. /<fr. ├ęvident, lat. evidens, ~ntis
evident a. ce apare deslu╚Öit, ce nÔÇÖare nevoie de a fi dovedit.
*evid├ęnt, -─â adj. (lat. ├ęvidens, -├ęntis, d. videre, a vedea). Clar, l─âmurit, v─âdit, manifest: adev─âr evident. Adv. ├Än mod evident, v─âdit.
EVIDENT adj., adv. 1. adj. clar, deslu╚Öit, distinct, l─âmurit, limpede, precis, (├«nv.) apriat, chiar, (fig.) curat. (O imagine ~; o pronun╚Ťie ~.) 2. adj. accentuat, marcat, pronun╚Ťat, reliefat, vizibil. (Vorbea cu un ~ accent str─âin.) 3. adj. categoric, cert, incontestabil, indiscutabil, necontestabil, necontestat, nediscutabil, ne├«ndoielnic, ne├«ndoios, net─âg─âduit, sigur, v─âdit, (livr.) indubitabil, peremptoriu. (A manifestat o superioritate ~.) 4. adj. clar, flagrant, incontestabil, izbitor, ├«nvederat, limpede, ne├«ndoielnic, ne├«ndoios, net─âg─âduit, pregnant, v─âdit, vizibil, (livr.) manifest, (fig.) marcat. (Semne ~ de boal─â.) 5. adj. apreciabil, categoric, considerabil, important, ├«nsemnat, mare, sensibil, sim╚Ťitor, v─âdit. (O ameliorare ~ a st─ârii bolnavului.) 6. adj. categoric, flagrant, indiscutabil, izbitor, v─âdit. (Un adev─âr ~.) 7. adj. ├«nvederat, notoriu, patent, v─âdit, (fig.) patentat. (O ho╚Ťie ~.) 8. adv. limpede, (reg. ├«nv.) acurat. (Este ~ c─â ai dreptate.)
MANIFESTUM NON EGET PROBATIONE (lat.) ceea ce este evident nu are nevoie de dovad─â ÔÇô Principiu de drept civil roman.

Evident dex online | sinonim

Evident definitie

Intrare: evident
evident adjectiv
evidente
evidint
evidinte