Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru evic╚Ťiune

evic╚Ťie sf vz evic╚Ťiune
evic╚Ťiune sf [At: ╚śINCAI, HR. III, 212/28 / V: ~ie / P: ~╚Ťi-u~ / Pl: ~ni / E: fr ├ęviction, lat evictio, -onis] (Jur) Pierdere a posesiunii unui bun mobil (sau imobil) ca urmare a exercit─ârii de c─âtre o alt─â persoan─â a dreptului s─âu asupra aceluia╚Öi bun.
EVIC╚ÜI├ÜNE, evic╚Ťiuni, s. f. (Jur.) Pierdere total─â sau par╚Ťial─â, a posesiei ori a dreptului de proprietate asupra unui lucru dob├óndit prin cump─ârare, partaj etc., ├«n favoarea unei ter╚Ťe persoane, c─âreia ├«i este recunoscut legal un drept real asupra unui lucru. [Pr.: -╚Ťi-u-] ÔÇô Din fr. ├ęviction, lat. evictio, -onis.
EVIC╚ÜI├ÜNE, evic╚Ťiuni, s. f. (Jur.) Pierdere a posesiunii unui bun (imobil) ca urmare a exercit─ârii de c─âtre o alt─â persoan─â a dreptului s─âu asupra aceluia╚Öi bun. [Pr.: -╚Ťi-u-] ÔÇô Din fr. ├ęviction, lat. evictio, -onis.
EVIC╚ÜI├ÜNE, evic╚Ťiuni, s. f. (Jur.) Pierderea posesiunii sau propriet─â╚Ťii unui lucru (├«n special imobil) asupra c─âruia cineva ╚Öi-a valorificat un drept. ÔÇô Pronun╚Ťat: -╚Ťi-u-.
evic╚Ťi├║ne (pierdere a posesiei) (-╚Ťi-u-) s. f., g.-d. art. evic╚Ťi├║nii; pl. evic╚Ťi├║ni
evic╚Ťi├║ne s. f. (sil. -╚Ťi-u-), g.-d. art. evic╚Ťi├║nii; pl. evic╚Ťi├║ni
EVIC╚ÜI├ÜNE s.f. (Jur.) Deposedare de un lucru ob╚Ťinut legal, suferit─â ├«n urma unei sentin╚Ťe sau a unui drept exercitat ├«ntr-un anumit fel de cineva. [Pron. -╚Ťi-u-. / cf. fr. ├ęviction, lat. evictio].
EVIC╚ÜI├ÜNE s. f. (jur.) deposedare de un lucru ob╚Ťinut legal, suferit─â ├«n urma unei sentin╚Ťe sau a unui drept exercitat ├«ntr-un anumit fel de cineva. (< fr. ├ęviction, lat. evictio)
EVIC╚ÜI├ÜNE ~i f. Privare de un lucru ob╚Ťinut legal ca urmare a unei sentin╚Ťe sau a exercit─ârii de c─âtre altcineva a dreptului s─âu ├«n privin╚Ťa aceluia╚Öi lucru. /< fr. ├ęviction, lat. evictio, ~onis
*evic╚Ťi├║ne f. (lat. e-v├şctio, -├│nis). Jur. Ac╚Ťiunea de a evinge. ÔÇô ╚śi ev├şc╚Ťie ╚Öi ev├şngere.
EVIC╚ÜI├ÜNE (< fr., lat.) s. f. (Dr.) Pierderea, total─â sau par╚Ťial─â, a posesiei sau a dreptului de proprietate asupra unui lucru dob├óndit prin cump─ârare, partaj etc., ├«n favoarea unei ter╚Ťe persoane, c─âreia ├«i este recunoscut legal un drept real asupra acestui lucru (de ex. c├ónd s-a cump─ârat un bun furat, revendicat apoi de proprietar, ori s-a dob├óndit de la mo╚Ötenitorul aparent un bun, revendicat apoi de adev─âratul mo╚Ötenitor).

Evic╚Ťiune dex online | sinonim

Evic╚Ťiune definitie

Intrare: evic╚Ťiune
evic╚Ťiune substantiv feminin
  • silabisire: -╚Ťi-u-
evic╚Ťie