eventualitate definitie

13 definiții pentru eventualitate

eventualitate sf [At: BĂLCESCU, M. V. 70 / P: ~tu-a~ / Pl: ~ități / E: fr éventualité] 1 Împrejurare viitoare posibilă. 2 Situație care s-ar putea ivi. 3 (Urmat de un determinant substantival în cazul genitiv sau de o construcție infinitivală cu prep. „de”) Posibilitate.
EVENTUALITÁTE, eventualități, s. f. Situație care s-ar putea ivi, caz posibil; împrejurare viitoare posibilă. [Pr.: -tu-a-] – Din fr. éventualité.
EVENTUALITÁTE, eventualități, s. f. Situație care s-ar putea ivi, caz posibil; împrejurare viitoare posibilă. [Pr.: -tu-a-] – Din fr. éventualité.
EVENTUALITÁTE, eventualități, s. f. Situație care s-ar putea ivi, caz posibil; împrejurare viitoare posibilă. Toți vor fi pregătiți pentru orice eventualitate cu echipamentul și armamentul la îndemînă! REBREANU, R. II 149. – Pronunțat: -tu-a-.
eventualitáte (-tu-a-) s. f., g.-d. art. eventualitắții; pl. eventualitắți
eventualitáte s. f. (sil. -tu-a-), g.-d. art. eventualității; pl. eventualități
EVENTUALITÁTE s. v. posibilitate.
EVENTUALITÁTE s.f. Situație care s-ar putea ivi; împrejurare viitoare posibilă. [Pron. -tu-a-. / cf. it. eventualità, fr. éventualité].
EVENTUALITÁTE s. f. situație care s-ar putea ivi; împrejurare viitoare posibilă. (< fr. éventualité)
EVENTUALITÁTE ~ăți f. 1) Caracter eventual. ~atea unui tratat. 2) Situație care s-ar putea crea; fapt realizabil. Pentru orice ~. /<fr. éventualité
eventualitate f. 1. caracterul lucrului eventual; 2. eveniment nesigur.
*eventualitáte f. (d. eventual; fr. éventualité). Întîmplare, lucru care se poate întîmpla: ĭa-țĭ cortelu pentru orĭ-ce eventualitate.
EVENTUALITATE s. posibilitate, probabilitate. (Nu trebuie exclusă și această ~.)

eventualitate dex

Intrare: eventualitate
eventualitate substantiv feminin
  • silabisire: -tu-a-