evecțiune definitie

7 definiții pentru evecțiune

evecțiune sf [At: ENC. ROM. / P: ~ți-u~ / Pl: ~ni / E: fr évection, lat evectio, -onis] Deviere a orbitei lunare, provocată de forța de atracție a Soarelui.
EVECȚIÚNE, evecțiuni, s. f. Inegalitate periodică în mișcarea Lunii, produsă de acțiunea Soarelui. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. évection, lat. evectio, -onis.
EVECȚIÚNE, evecțiuni, s. f. Inegalitate periodică în mișcarea Lunii, produsă de acțiunea Soarelui. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. évection, lat. evectio, -onis.
evecțiúne (astron.) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. evecțiúnii; pl. evecțiúni
evecțiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. evecțiúnii; pl. evecțiúni
EVECȚIÚNE s.f. Inegalitate periodică în mișcarea Lunii, produsă de acțiunea Soarelui. [Pron. -ți-u-. / cf. fr. évection, lat. evectio].
EVECȚIÚNE s. f. inegalitate periodică în mișcarea Lunii, ca urmare a influenței Soarelui. (< fr. évection, lat. evectio)

evecțiune dex

Intrare: evecțiune
evecțiune substantiv feminin
  • silabisire: -ți-u-