evazionism sm [At: IORDAN, L. R. 313 / P: ~zi-o~ / Pl: ~e / E: evaziune + -ism] 1-2 Tendință de evaziune (2-3) manifestată prin înstrăinare, neangajare, fugă de real.

evazionísm (-zi-o-) s. n.

evazionísm s. n. (sil. -zi-o-)

EVAZIONÍSM s.n. Tendință reacționară în artă, de a cultiva evadarea din realitatea vieții sociale. [Pron. -zi-o-. / cf. fr. évasionnisme].

EVAZIONÍSM s. n. 1. evaziune de la anumite obligații. 2. tendință în artă de a cultiva evadarea din realitatea vieții sociale. (< fr. évasionnisme)

evazionísm s. n. 1991 (arte) Tendință de a crea și difuza opere al căror unic scop este acela de a distrage atenția de la realitate, adormind simțul critic v. fesenie //din evaziune + -ism; DEX, DN3 – definiții ideologizate//