evaporare definitie

29 definiții pentru evaporare

evapora [At: IC. LUM. (1841), 5531/1 / Pzi: evapor și ~rez / E: fr évaporer] 1-2 vri (D. lichide) A (se) transforma în vapori (la temperaturi inferioare temperaturii de fierbere) Si: vaporiza. 3 vtf (C. i. lichide) A face să se transforme în vapori. 4 vr (D. secreții, seve etc.) A se elimina răspândindu-se în afară sub formă de vapori. 5-6 vri (Rar; d. substanțe în stare cristalină) A (se) sublima. 7 vr (Fig) A se risipi. 8 vtf A face să se destrame. 9 vr (Fam; fig) A dispărea, plecând pe neobservate.
evaporare sf [At: COBÎLCESCU, G. 56/10 / Pl: ~rări / E: evapora] 1 (D. lichide) Transformare în vapori (la temperaturi inferioare temperaturii de fierbere) Si: evaporat1, evaporație, vaporizare. 2 Eliminare a secrețiilor, sevelor etc. care se răspândesc în afară sub formă de vapori Si: evaporat1, evaporație. 3 (Rar; d. substanțe în stare cristalină) Sublimare. 4 (Fig) Risipire. 5 (Fig) Destrămare. 6 (Fam; fig) Dispariție, pe neobservate Si: evaporat1.
EVAPORÁ, evápor, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) transforma (un lichid) în vapori; a (se) vaporiza. ♦ A (se) transforma în vapori numai la suprafață, la temperaturi inferioare temperaturii sale de fierbere. 2. Refl. Fig. (Fam.) A se face nevăzut; a dispărea. [Prez. ind. și: evaporez] – Din fr. évaporer, lat. evaporare.
EVAPORÁRE, evaporări, s. f. Acțiunea de a (se) evapora și rezultatul ei. – V. evapora.
EVAPORÁ, evápor, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) transforma (un lichid) în vapori; a (se) vaporiza. ♦ A (se) transforma în vapori numai la suprafață, la temperaturi inferioare temperaturii sale de fierbere. 2. Refl. Fig. (Fam.) A se face nevăzut; a dispărea. [Prez. ind. și: evaporez] – Din fr. évaporer, lat. evaporare.
EVAPORÁRE, evaporări, s. f. Acțiunea de a (se) evapora și rezultatul ei. – V. evapora.
EVAPORÁ, evaporez și evápor, vb. I. Refl. (Despre lichide) A se transforma în vapori la suprafața sa, la temperaturi inferioare temperaturii sale de fierbere. Sub influența căldurii, apa se evaporează. ▭ Cînd... [cărămizile] sînt întinse la soare, stropii de apă încep să se evaporeze numaidecît. BOGZA, C. O. 222. ♦ Fig. A dispărea, a se face nevăzut. Ce stare poate fi mai tragică decît a alerga după ceva care îți pare scump... și acest ceva... să se evaporeze cînd vrei să-l apuci. GHEREA, ST. CR. I 167.
EVAPORÁRE, evaporări, s. f. Acțiunea de a se evapora; transformarea unui lichid în vapori la suprafața sa. Prin evaporarea apei de la suprafața mărilor sau a oceanelor iau naștere norii, care, condensindu-se în atmosferă, în zonele mai reci, se transformă în ploi sau zăpezi care cad pe scoarța pămintului. MINERALOGIA 22.
!evaporá (a ~) vb., ind. prez. 3 eváporă
evaporáre s. f., g.-d. art. evaporắrii; pl. evaporắri
evaporá vb., ind. prez. 1 sg. evápor/evaporéz, 3 sg. și pl. eváporă/evaporeáză; conj. prez. 3 sg. și pl. evápore/evaporéze
evaporáre s. f., g.-d. art. evaporării; pl. evaporări
EVAPORÁ vb. (FIZ.) a (se) vaporiza, a (se) volatiliza. (Lichidul s-a ~.)
EVAPORÁ vb. v. dispărea, pieri.
EVAPORÁRE s. (FIZ.) evaporație, vaporizare, volatilizare, (rar) vaporizație. (~ unui lichid.)
EVAPORÁRE s. v. dispariție, pieire.
EVAPORÁ vb. I. 1. tr., refl. (Despre lichide) A (se) transforma în vapori la o temperatură inferioară temperaturii sale de fierbere. 2. refl. (Fig.) A dispărea, a pieri deodată. [P.i. evápor și -rez, 3,6 eváporă și -rează. / < fr. évaporer, it., lat. evaporare].
EVAPORÁRE s.f. Acțiunea de a (se) evapora și rezultatul ei; evaporație. [< evapora].
EVAPORÁ vb. I. tr., refl. (despre lichide) a (se) transforma în vapori. II. refl. (fig.) a dispărea, a pieri deodată. (< fr. évaporer, lat. evaporare)
A EVAPORÁ evápor A face să se evapore; a vaporiza. [Și evaporez] /<fr. évaporer, lat. evaporare
A SE EVAPORÁ mă evápor intranz. 1) (despre lichide) A se transforma în vapori; a trece din stare lichidă în stare gazoasă; a se vaporiza. 2) fig. fam. (despre persoane) A se face nevăzut; a înceta să mai fie în câmpul vizual; a dispărea; a pieri; a se eclipsa. [Și evaporez] /<fr. évaporer, lat. evaporare
evaporà v. 1. a transforma în aburi, în gaz; 2. a se împrăștia, a dispare.
*evaporațiúne f. (lat. e-vaporátio, -ónis). Prefacerea unuĭ lichid în abur. – Și -áție, dar maĭ des -áre.
*evaporéz v. tr. (lat. evapóro, -áre, d. vapor, abur). Fac să dispară prefăcîndu-se în abur: a evapora un lichid, benzina s’a evaporat. V. refl. Fig. Mă împrăștiĭ, dispar: mînia i s’a evaporat. V. vaporizez.
EVAPORA vb. (FIZ.) a (se) vaporiza, a (se) volatiliza. (Lichidul s-a ~.)
evapora vb. v. DISPĂREA. PIERI.
EVAPORARE s. (FIZ.) vaporizare, volatilizare, (rar) vaporizație. (~ unui lichid.)
evaporare s. v. DISPARIȚIE. PIEIRE.
evapora, evaporez v. r. 1. a dispărea, a se face nevăzut. 2. (intl.d. un infractor dat în urmărire generală) a se ascunde de poliție.

evaporare dex

Intrare: evapora (1 evapor)
evapora 1 evapor verb grupa I conjugarea I
Intrare: evaporare
evaporare substantiv feminin
Intrare: evapora (1 evaporez)
evapora 1 evaporez verb grupa I conjugarea a II-a