evada [At: CALENDARIU (1794), 36/13 / Pzi: ~dez / E: fr évader] 1 vi (D. prizonieri, deținuți etc.) A fugi dintr-o închisoare, dintr-un lagăr etc. 2 vi A se elibera dintr-o situație de captivitate. 3 vt (Înv; fig; c. i. un obstacol) A trece peste... 4 vi A pleca (în mod discret) de undeva pentru a scăpa dintr-o situație stânjenitoare sau dintr-un anumit mediu. 5 vi (Fig; urmat de determinări introduse prin pp „din”) A scăpa dintr-o dificultate de ordin moral. 6 vi (Fig; urmat de determinări introduse prin pp „din”) A se sustrage unei influențe. 7 vi (Spt) A se detașa dintr-un grup de sportivi angajați într-o întrecere.

evadare sf [At: RESMERIȚĂ, D. / Pl: ~dări / E: evada + -re] (Cu determinări introduse de pp „din”) 1 Fugă pe ascuns dintr-o închisoare, dintr-un lagăr etc. pentru a scăpa de o detenție sau dintr-o captivitate Si: (rar) evaziune. 2 Plecare (în mod discret) de undeva pentru a scăpa dintr-o situație stânjenitoare sau dintr-un anumit mediu. 3 (Fig) Eliberare de o dificultate de ordin moral. 4 (Fig) Sustragere de sub o influență Si: emancipare.

EVADÁ, evadez, vb. I. Intranz. (Despre deținuți) A fugi din închisoare sau de sub pază; p. ext. (fam.) a fugi, a scăpa. – Din fr. évader, lat. evadere.

EVADÁRE, evadări, s. f. Acțiunea de a evada și rezultatul ei. – V. evada.

EVADÁ, evadez, vb. I. Intranz. (Despre deținuți) A fugi din închisoare sau de sub pază; p. ext. (fam.) a fugi, a scăpa. – Din fr. évader, lat. evadere.

EVADÁRE, evadări, s. f. Acțiunea de a evada și rezultatul ei. – V. evada.

EVADÁ, evadez, vb. I. Intranz. (Despre deținuți) A fugi din închisoare sau de sub pază. Au evadat ocnașii, mă! striga Florescu. SADOVEANU, O. VI 313. ♦ (Familiar) A fugi, a scăpa. Radu, nervos, stînjenit, dezgustat, vroind să evadeze chiar în clipa asta. CAMIL PETRESCU, T. II 91.

EVADÁRE, evadări, s. f. Acțiunea de a evada și rezultatul ei. Binecunoscutul bandit botoșănean... a făcut o demonstrație de evadare, revenind după cîteva zile în celula sa. BOGZA, A. Î. 338. ◊ Fig. Vorbitorul și-a exprimat convingerea că refugierea în literatura trecutului reprezintă... o formă subtilă de evadare din realitatea actuală. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 339, 3/6.

evadá (a ~) vb., ind. prez. 3 evadeáză

evadáre s. f., g.-d. art. evadắrii; pl. evadắri

evadá vb., ind. prez. 1 sg. evadéz, 3 sg. și pl. evadeáză

evadáre s. f., g.-d. art. evadării; pl. evadări

EVADÁ vb. a fugi, a scăpa. (A ~ din lagăr.)

EVADÁRE s. fugă, (rar) evaziune. (~ unui deținut din închisoare.)

EVADÁ vb. I. intr. A fugi, a scăpa dintr-o închisoare, dintr-un lagăr etc. ♦ (Fam.) A fugi, a scăpa. [Cf. fr. évader, lat. evadere – a scăpa].

EVADÁRE s.f. Acțiunea de a evada și rezultatul ei; fugă, scăpare (dintr-o închisoare). [< evada].

EVADÁ vb. intr. 1. a fugi, a scăpa dintr-o închisoare, dintr-un lagăr etc. 2. (fam.) a fugi, a scăpa. (< fr. évader, lat. evadere)

A EVADÁ ~éz intranz. (despre deținuți) A scăpa prin fugă (și pe ascuns); a fugi. /<fr. évader, lat. evadere

evadà v. a scăpa pe furiș.

*evadéz v. intr. (fr. evader, lat. evádere). Scap pe furiș din închisoare.

*evaziúne f. (lat. evásio, -ónis). Acțiunea de a evada. – Ob. evadare.

EVADA vb. a fugi, a scăpa. (A ~ din lagăr.)

EVADARE s. fugă, (rar) evaziune. (~ unui deținut din închisoare.)

A EVADA a da cu sasu’, a decola, a emigra, a o tăia.