Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

24 defini╚Ťii pentru evadare

evada [At: CALENDARIU (1794), 36/13 / Pzi: ~dez / E: fr ├ęvader] 1 vi (D. prizonieri, de╚Ťinu╚Ťi etc.) A fugi dintr-o ├«nchisoare, dintr-un lag─âr etc. 2 vi A se elibera dintr-o situa╚Ťie de captivitate. 3 vt (├Änv; fig; c. i. un obstacol) A trece peste... 4 vi A pleca (├«n mod discret) de undeva pentru a sc─âpa dintr-o situa╚Ťie st├ónjenitoare sau dintr-un anumit mediu. 5 vi (Fig; urmat de determin─âri introduse prin pp ÔÇ×dinÔÇŁ) A sc─âpa dintr-o dificultate de ordin moral. 6 vi (Fig; urmat de determin─âri introduse prin pp ÔÇ×dinÔÇŁ) A se sustrage unei influen╚Ťe. 7 vi (Spt) A se deta╚Öa dintr-un grup de sportivi angaja╚Ťi ├«ntr-o ├«ntrecere.
evadare sf [At: RESMERI╚Ü─é, D. / Pl: ~d─âri / E: evada + -re] (Cu determin─âri introduse de pp ÔÇ×dinÔÇŁ) 1 Fug─â pe ascuns dintr-o ├«nchisoare, dintr-un lag─âr etc. pentru a sc─âpa de o deten╚Ťie sau dintr-o captivitate Si: (rar) evaziune. 2 Plecare (├«n mod discret) de undeva pentru a sc─âpa dintr-o situa╚Ťie st├ónjenitoare sau dintr-un anumit mediu. 3 (Fig) Eliberare de o dificultate de ordin moral. 4 (Fig) Sustragere de sub o influen╚Ť─â Si: emancipare.
EVAD├ü, evadez, vb. I. Intranz. (Despre de╚Ťinu╚Ťi) A fugi din ├«nchisoare sau de sub paz─â; p. ext. (fam.) a fugi, a sc─âpa. ÔÇô Din fr. ├ęvader, lat. evadere.
EVAD├üRE, evad─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a evada ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. evada.
EVAD├ü, evadez, vb. I. Intranz. (Despre de╚Ťinu╚Ťi) A fugi din ├«nchisoare sau de sub paz─â; p. ext. (fam.) a fugi, a sc─âpa. ÔÇô Din fr. ├ęvader, lat. evadere.
EVAD├üRE, evad─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a evada ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. evada.
EVAD├ü, evadez, vb. I. Intranz. (Despre de╚Ťinu╚Ťi) A fugi din ├«nchisoare sau de sub paz─â. Au evadat ocna╚Öii, m─â! striga Florescu. SADOVEANU, O. VI 313. ÔÖŽ (Familiar) A fugi, a sc─âpa. Radu, nervos, st├«njenit, dezgustat, vroind s─â evadeze chiar ├«n clipa asta. CAMIL PETRESCU, T. II 91.
EVAD├üRE, evad─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a evada ╚Öi rezultatul ei. Binecunoscutul bandit boto╚Ö─ânean... a f─âcut o demonstra╚Ťie de evadare, revenind dup─â c├«teva zile ├«n celula sa. BOGZA, A. ├Ä. 338. ÔŚŐ Fig. Vorbitorul ╚Öi-a exprimat convingerea c─â refugierea ├«n literatura trecutului reprezint─â... o form─â subtil─â de evadare din realitatea actual─â. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 339, 3/6.
evadá (a ~) vb., ind. prez. 3 evadeáză
evadáre s. f., g.-d. art. evadắrii; pl. evadắri
evad├í vb., ind. prez. 1 sg. evad├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. evade├íz─â
evadáre s. f., g.-d. art. evadării; pl. evadări
EVADÁ vb. a fugi, a scăpa. (A ~ din lagăr.)
EVAD├üRE s. fug─â, (rar) evaziune. (~ unui de╚Ťinut din ├«nchisoare.)
EVAD├ü vb. I. intr. A fugi, a sc─âpa dintr-o ├«nchisoare, dintr-un lag─âr etc. ÔÖŽ (Fam.) A fugi, a sc─âpa. [Cf. fr. ├ęvader, lat. evadere ÔÇô a sc─âpa].
EVAD├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a evada ╚Öi rezultatul ei; fug─â, sc─âpare (dintr-o ├«nchisoare). [< evada].
EVAD├ü vb. intr. 1. a fugi, a sc─âpa dintr-o ├«nchisoare, dintr-un lag─âr etc. 2. (fam.) a fugi, a sc─âpa. (< fr. ├ęvader, lat. evadere)
A EVAD├ü ~├ęz intranz. (despre de╚Ťinu╚Ťi) A sc─âpa prin fug─â (╚Öi pe ascuns); a fugi. /<fr. ├ęvader, lat. evadere
evadà v. a scăpa pe furiș.
*evad├ęz v. intr. (fr. evader, lat. ev├ídere). Scap pe furi╚Ö din ├«nchisoare.
*evazi├║ne f. (lat. ev├ísio, -├│nis). Ac╚Ťiunea de a evada. ÔÇô Ob. evadare.
EVADA vb. a fugi, a sc─âpa. (A ~ din lag─âr.)
EVADARE s. fug─â, (rar) evaziune. (~ unui de╚Ťinut din ├«nchisoare.)
A EVADA a da cu sasuÔÇÖ, a decola, a emigra, a o t─âia.

Evadare dex online | sinonim

Evadare definitie

Intrare: evada
evada verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: evadare
evadare substantiv feminin