evacuare definitie

2 intrări

24 definiții pentru evacuare

evacua vt [At: PONTBRIANT, D. / P: ~cu-a / Pzi: ~uez / E: fr évacuer] 1 (Med; mai ales la forma pasivă; c. i. reziduuri organice) A elimina din organism Cf a defeca, a excreta, a urina, a voma. 2 (Mil; c. i. populația sau trupele unei țări, provincii, localități etc.) A se retrage (în urma unei înfrângeri). 3 (C. i. un imobil, o încăpere etc.) A părăsi (silit de împrejurări). 4 (C. i. o persoană sau un grup de persoane) A face să plece dintr-un loc (expus unei primejdii). 5 (Pex; c. i. persoane) A da afară din locuință. 6 (Teh; c. i. o cantitate excesivă de apă) A îndepărta de pe un teren, dintr-o mină etc. 7 (Teh) A elimina gazele dintr-un cilindru al unui motor cu combustie internă. 8 (Teh) A elimina reziduurile dintr-un proces tehnologic.
evacuare sf [At: PONTBRIANT, D. / P: ~cu-a~ / Pl: ~uări / E: evacua] 1 (Med) Eliminare din corpul omenesc a unor reziduuri organice Si: evacuație (1) Cf defecare, excreție, urinare, vomare. 2 (Mil) Părăsire a unui teritoriu de către trupele ocupate, în urma unei înfrângeri, a unui tratat etc. Si: evacuație (2), retragere. 3 (Îs) Spital (sau ambulanță) de ~ Formație sanitară unde sunt îngrijiți răniții și bolnavii de pe front în timp de război. 4 Părăsire impusă de împrejurări a unei încăperi, a unei clădiri, a unui oraș etc. 5 Scoatere a unei persoane sau a unui grup de persoane dintr-un loc expus unei primejdii. 6 (Jur) Scoatere a unei persoane dintr-o locuință pe baza unei hotărâri judecătorești sau din ordinul altei autorități. 7 (Teh) Operație de îndepărtare a apelor colectate de pe un teren, dintr-o mină etc. 8 (Teh) Fază din ciclul mașinilor cu ardere internă, în care cilindrul, după efectuarea lucrului mecanic de către piston, este golit de gazele de ardere. 9 (Teh) Îndepărtare a reziduurilor în urma unui proces tehnologic.
EVACUÁ, evacuez, vb. I. Tranz. 1. A lăsa liber, a goli, a părăsi în masă un imobil, o localitate, o regiune etc.; a elibera (4). 2. A lua măsuri de îndepărtare, a scoate, în chip organizat, dintr-un loc și a duce în altul oameni, bunuri etc. ♦ A scoate dintr-o zonă periculoasă populația, animalele, bunurile spre a preveni distrugerea lor. 3. A elimina gazele nefolositoare din cilindrul unui motor cu ardere internă. ♦ A elimina reziduurile rezultate dintr-un proces tehnologic. 4. A elimina fecalele din intestine. [Pr.: -cu-a] – Din fr. évacuer, lat. evacuare.
EVACUÁRE, evacuări, s. f. Acțiunea de a evacua și rezultatul ei. ♦ Fază din ciclul motoarelor cu ardere internă sau al turbinelor cu gaze, în care gazele de ardere sunt evacuate din mașină după ce au efectuat lucrul mecanic. [Pr.: -cu-a-] – V. evacua.
EVACUÁ, evacuez, vb. I. Tranz. 1. A lăsa liber, a goli, a părăsi în masă un imobil, o localitate, o regiune etc.; a elibera (4). 2. A lua măsuri de îndepărtare, a scoate, în chip organizat, dintr-un loc și a duce în altul oameni, bunuri etc. ♦ A scoate dintr-o zonă periculoasă populația, animalele, bunurile spre a preveni distrugerea lor. 3. A elimina gazele nefolositoare din cilindrul unui motor cu ardere internă. ♦ A elimina reziduurile rezultate dintr-un proces tehnologic. 4. A elimina fecalele din intestine. [Pr.: -cu-a] – Din fr. évacuer, lat. evacuare.
EVACUÁRE, evacuări, s. f. Acțiunea de a evacua și rezultatul ei. ♦ Fază din ciclul motoarelor cu ardere internă sau al turbinelor cu gaze, în care gazele de ardere sunt evacuate din mașină după ce au efectuat lucrul mecanic. [Pr.: -cu-a-] – V. evacua.
EVACUÁ, evacuez, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la imobile, localități, regiuni) A lăsa liber, a goli. Divizia e în retragere... pînă în zorii zilei spitalul trebuie evacuat. CAMIL PETRESCU, U. N. 414. 2. (Impropriu, cu privire la oameni și bunuri) A scoate, în chip organizat, dintr-un loc și a duce în altul. La Odesa, unde au fost evacuați in 1917 numeroși muncitori și soldați romîni, a luat ființă un comitet de acțiune social-democrat romîn, aflat sub influența ideologică a marxismului revoluționar. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 8, 86. 3. (Tehn.) A elimina gazele dintr-un cilindru al unui motor cu ardere internă. 4. (Tehn.) A elimina reziduurile într-un proces de producție industrială. 5. (Med.) A elimina fecalele din intestine, cu ajutorul unor medicamente sau tratamente locale. – Pronunțat: -cu-a.
EVACUÁRE, evacuări, s. f. Acțiunea de a evacua și rezultatul ei. Din pricina inundațiilor s-a hotărît evacuarea regiunii. ▭ Va veni sau nu evacuarea? căci luptele se dau... la optzeci de kilometri depărtare. CAMIL PETRESCU, U. N. 419. ◊ Spital (sau ambulanță) de evacuare = spital militar înapoia frontului, unde sînt aduși răniții și bolnavii evacuați de pe front. Despre doctorul Damian se știe ceva? Cred că e la Mecica, la ambulanțele de evacuare. D. ZAMFIRESCU, R. 274.
evacuá (a ~) (-cu-a) vb., ind. prez. 3 evacueáză, 1 pl. evacuắm (-cu-ăm); conj. prez. 3 să evacuéze (-cu-e-); ger. evacuấnd (-cu-ând)
evacuáre (-cu-a-) s. f., g.-d. art. evacuắrii (-cu-ă-); pl. evacuắri
evacuá vb. (sil. -cu-a), ind. prez. 1 sg. evacuéz, 3 sg. și pl. evacueáză, 1 pl. evacuăm (sil. -cu-ăm); conj. prez. 3 sg. și pl. evacuéze (sil. -cu-e-); ger. evacuând (sil. -cu-ând)
evacuáre s. f. ( sil. -cu-a-), g.-d. art. evacuării (sil. -cu-ă-); pl. evacuări
EVACUÁ vb. 1. a elibera, a goli, a libera. (A ~ o locuință.) 2. a părăsi. (Au ~ orașul.) 3. v. elimina.
EVACUÁRE s. 1. eliberare, golire, liberare. (~ unei locuințe.) 2. părăsire. (~ unui oraș.) 3. v. eliminare.
EVACUÁ vb. I. tr. 1. A goli, a lăsa liber, a părăsi (un imobil, o localitate etc.). ♦ A da afară pe cineva dintr-o localitate, dintr-un loc, dintr-o locuință etc. 2. A elimina, a îndepărta (dintr-un loc închis) gaze, reziduuri, fecale etc. [Pron. -cu-a, p.i. -uez, 3,6 -uează, ger. -uând. / < fr. évacuer, it., lat. evacuare].
EVACUÁRE s.f. Acțiunea de a evacua și rezultatul ei; evacuație. ♦ Eliminare a conținutului unui organ sau a unei formații patologice. [< evacua].
EVACUÁ vb. tr. 1. a goli, a elibera (un imobil, o localitate etc.). ◊ a da afară pe cineva (dintr-o locuință). 2. a elimina (dintr-un loc închis) gaze, reziduuri, fecale etc. (< fr. évacuer, lat. evacuare)
EVACUÁRE s. f. 1. acțiunea de a evacua. 2. eliminare a conținutului unui organ sau a unei formații patologice. 3. fază din ciclul motoarelor cu ardere internă, sau al turbinelor cu gaze, în care gazele sunt evacuate după ce au efectuat lucrul mecanic; purgare. (< evacua)
A EVACUÁ ~éz tranz. 1) (spații, localități, regiuni, imobile etc.) A părăsi în masă din necesitate sau prin ordin. 2) (răniți, bolnavi etc.) A transporta din teatrul operațiilor militare în spatele frontului. 3) (trupe militare) A scoate, din motive tactice sau sub presiunea inamicului, dintr-o regiune sau dintr-o localitate deținută anterior; a retrage. 4) (gaze, apă, reziduuri etc.) A elimina printr-o operație specială. 5) (fecale) A elimina din intestine. [Sil. -cu-a] /<fr. évacuer, lat. evacuare
evacuà v. 1. a înceta de a ocupa un loc, o țară: a evacua un teritoriu; 2. Med. a face să iasă: a evacua umori.
*evacuațiúne f. (lat. evacuátio, -ónis). Acțiunea de a evacua. – Și -áție, dar ob. -áre.
*evacuéz v. tr. (evácuo, -áre, d. vacuus, gol, deșert). Med. Fac să ĭasă din corp. Arm. Părăsesc un loc capitulînd. A evacua bolnaviĭ (îld. a evacua locu saŭ spitalu de bolnavĭ) nu e zis propriŭ.
EVACUA vb. 1. a elibera, a goli, a libera. (A ~ o locuință.) 2. a părăsi. (Au ~ orașul.) 3. a elimina. (A ~ fecale, gaze.)
EVACUARE s. 1. eliberare, golire, liberare. (~ unei locuințe.) 2. părăsire. (~ unui oraș.) 3. eliminare. (~ fecalelor.)

evacuare dex

Intrare: evacua
evacua verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -cu-a
Intrare: evacuare
evacuare substantiv feminin
  • silabisire: -cu-a-