Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

13 defini╚Ťii pentru euristic─â

euristic, ~─â [At: LM / V: (├«nv) h~ / P: e-u~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr heuristique] 1 sf Parte a metodologiei care se ocup─â cu analiza metodelor folosite ├«n descoperirea noilor cuno╚Ötin╚Ťe. 2-3 sf, a (Metod─â pedagogic─â de predare) care urm─âre╚Öte ob╚Ťinerea de la elevi a noilor cuno╚Ötin╚Ťe, ├«n urma unui dialog orientat Si: maieutic─â. 4 a Care apar╚Ťine euristicii (2). 5 a Referitor la euristic─â (2). 6 a Care serve╚Öte la descoperirea unor cuno╚Ötin╚Ťe noi.
EUR├ŹSTIC, -─é, euristici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Despre procedee metodologice) Care serve╚Öte la descoperirea unor cuno╚Ötin╚Ťe noi. 2. S. f. Metod─â de studiu ╚Öi de cercetare bazat─â pe descoperirea de fapte noi; arta de a duce o disput─â cu scopul de a descoperi adev─ârul. [Pr.: e-u-] ÔÇô Din fr. euristique.
EUR├ŹSTIC, -─é, euristici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Despre procedee metodologice) Care serve╚Öte la descoperirea unor cuno╚Ötin╚Ťe noi. 2. S. f. (Rar) Metod─â de studiu ╚Öi de cercetare bazat─â pe descoperirea de fapte noi; arta de a duce o disput─â cu scopul de a descoperi adev─ârul. [Pr.: e-u-] ÔÇô Din fr. euristique.
eur├şstic (e-u-) (care serve╚Öte la descoperire) adj. m., pl. eur├şstici; f. eur├şstic─â, pl. eur├şstice
eur├şstic─â (metod─â) (e-u-) s. f., g.-d. art. eur├şsticii
eur├şstic adj. m. (sil. e-u-), pl. eur├şstici; f. sg. eur├şstic─â, pl. eur├şstice
eur├şstic─â s.f. (sil. e-u-), g.-d. art. eur├şsticii
EUR├ŹSTIC, -─é adj. (Despre procedee metodologice) Care duce prin ├«ntreb─âri la descoperirea unor adev─âruri noi. [Pron. e-u-. / < fr. euristique].
EUR├ŹSTIC─é s.f. Metod─â de studiu ╚Öi de cercetare bazat─â pe descoperirea unor fapte noi; arta de a duce o disput─â cu scopul de a descoperi adev─ârul. [Gen. -cii. / < fr. euristique, cf. gr. heuriskein ÔÇô a afla].
EUR├ŹSTIC, -─é I. adj. referitor la euristic─â. ÔŚŐ (despre procedee metodologice) care, prin ├«ntreb─âri, duce la descoperirea unor adev─âruri noi. II. s. f. metod─â de studiu ╚Öi de cercetare prin descoperire; arta de a duce o disput─â ├«n scopul de a descoperi adev─ârul. (< fr. euristique)
EUR├ŹSTIC ~c─â (~ci, ~ce) Care ╚Ťine de euristic─â; propriu euristicii. Metod─â ~c─â. /<fr. euristique
EUR├ŹSTIC─é f. 1) Arta de a descoperi cuno╚Ötin╚Ťe noi. 2) Sistem de procedee logice ╚Öi de reguli metodice ale cercet─ârii teoretice. [G.-D. euristicii] /<fr. euristique
*e┼şr├şstic, -─â adj. (d. vgr. eurisko, g─âsesc). Care-l face pe elev s─â afle adev─âru r─âspunz├«nd ├«ntreb─ârilor.

Euristic─â dex online | sinonim

Euristic─â definitie

Intrare: euristic
euristic adjectiv
  • silabisire: e-u-
Intrare: euristic─â
euristic─â substantiv feminin
  • silabisire: e-u-