euristic, ~ă [At: LM / V: (înv) h~ / P: e-u~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr heuristique] 1 sf Parte a metodologiei care se ocupă cu analiza metodelor folosite în descoperirea noilor cunoștințe. 2-3 sf, a (Metodă pedagogică de predare) care urmărește obținerea de la elevi a noilor cunoștințe, în urma unui dialog orientat Si: maieutică. 4 a Care aparține euristicii (2). 5 a Referitor la euristică (2). 6 a Care servește la descoperirea unor cunoștințe noi.

EURÍSTIC, -Ă, euristici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Despre procedee metodologice) Care servește la descoperirea unor cunoștințe noi. 2. S. f. Metodă de studiu și de cercetare bazată pe descoperirea de fapte noi; arta de a duce o dispută cu scopul de a descoperi adevărul. [Pr.: e-u-] – Din fr. euristique.

EURÍSTIC, -Ă, euristici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Despre procedee metodologice) Care servește la descoperirea unor cunoștințe noi. 2. S. f. (Rar) Metodă de studiu și de cercetare bazată pe descoperirea de fapte noi; arta de a duce o dispută cu scopul de a descoperi adevărul. [Pr.: e-u-] – Din fr. euristique.

eurístic (e-u-) (care servește la descoperire) adj. m., pl. eurístici; f. eurístică, pl. eurístice

eurístic adj. m. (sil. e-u-), pl. eurístici; f. sg. eurístică, pl. eurístice

EURÍSTIC, -Ă adj. (Despre procedee metodologice) Care duce prin întrebări la descoperirea unor adevăruri noi. [Pron. e-u-. / < fr. euristique].

EURÍSTIC, -Ă I. adj. referitor la euristică. ◊ (despre procedee metodologice) care, prin întrebări, duce la descoperirea unor adevăruri noi. II. s. f. metodă de studiu și de cercetare prin descoperire; arta de a duce o dispută în scopul de a descoperi adevărul. (< fr. euristique)

EURÍSTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de euristică; propriu euristicii. Metodă ~că. /<fr. euristique

*eŭrístic, -ă adj. (d. vgr. eurisko, găsesc). Care-l face pe elev să afle adevăru răspunzînd întrebărilor.