Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru eufemism

eufemism sn [At: ANTONESCU, D. / S ╚Öi: (rar) euphe~ / P: e-u~ / Pl: ~e / E: fr euph├ęmisme] Cuv├ónt sau expresie care ├«nlocuie╚Öte un cuv├ónt sau o expresie jignitoare, nepl─âcut─â, obscen─â, pentru a atenua efectul nepl─âcut, dar respect├ónd sensul.
EUFEM├ŹSM, eufemisme, s. n. Cuv├ónt sau expresie care, ├«n vorbire sau ├«n scris, ├«nlocuie╚Öte un cuv├ónt sau o expresie nepl─âcut─â, jignitoare, necuviincioas─â sau obscen─â, respect├ónd paralelismul de sens. [Pr.: e-u-] ÔÇô Din fr. euph├ęmisme.
EUFEM├ŹSM, eufemisme, s. n. Cuv├ónt sau expresie care, ├«n vorbire sau ├«n scris, ├«nlocuie╚Öte un cuv├ónt sau o expresie nepl─âcut─â, jignitoare, necuviincioas─â sau obscen─â, respect├ónd paralelismul de sens. [Pr.: e-u-] ÔÇô Din fr. euph├ęmisme.
EUFEM├ŹSM, eufemisme, s. n. (Lingv.) Cuv├«nt sau expresie care ├«nlocuie╚Öte un cuv├«nt sau o expresie nepl─âcut─â, jignitoare, necuviincioas─â sau obscen─â. ┬źTu ai luat-o┬╗ ├«n loc de ┬źtu ai furat-o┬╗ este un eufemism. ÔÇô Pronun╚Ťat: e-u-.
eufem├şsm (e-u-) s. n., pl. eufem├şsme
eufem├şsm s. n. (sil. e-u-), pl. eufem├şsme
EUFEM├ŹSM s.n. (Lingv.) Cuv├ónt, expresie cu care se ├«nlocuie╚Öte ├«n vorbire sau ├«n scris un cuv├ónt sau o expresie care desemneaz─â ceva ur├ót, jignitor sau obscen. [< fr. euph├ęmisme, cf. gr. eu ÔÇô bine, phemi ÔÇô vorbesc].
EUFEM├ŹSM s. n. cuv├ónt, expresie care ├«nlocuie╚Öte ├«n vorbire sau ├«n scris un cuv├ónt, ori o expresie desemn├ónd ceva nepl─âcut, jignitor sau obscen. (< fr. euph├ęmisme)
EUFEM├ŹSM ~e n. Element de limb─â care ├«nlocuie╚Öte, ├«n vorbire sau ├«n scris, un cuv├ónt sau o expresie nepl─âcut─â, vulgar─â, jignitoare, respect├ónd paralelismul de sens. /<fr. euph├ęmisme
eufemism n. ├«ndulcirea expresiunii pentru idei nepl─âcute, triste sau neoneste. Limba recurge la eufemisme spre a reda numele duhurilor rele ╚Öi ├«n primul r├ónd al necuratului (ce supersti╚Ťiunea interzice a-l numi pe nume), al zinelor rele (ex. Ielele, D├ónsele, Frumoasele, Milostivele), ale boalelor grave (v. epilepsie), etc.
*eufem├şzm n., pl. e (vgr. euphemism├│s, d. e┼ş, bine, ╚Öi phemizo, exprim). Ret. ├Ändulcirea expresiuni─ş, ca: nu ma─ş e╚Öt─ş t├«n─âr ├«ld. e╚Öt─ş b─âtr├«n, naiv ├«ld. prost. V. retoric─â.
EUFEM├ŹSM s. n. (< fr. euph├ęmisme, cf. gr. eu ÔÇô bine, phemi ÔÇô vorbesc): cuv├ónt sau expresie cu care se ├«nlocuie╚Öte ├«n vorbire sau ├«n scris un alt cuv├ónt sau expresie care desemneaz─â ceva nepl─âcut, ur├ót, jignitor sau obscen. Astfel: are o v├órst─â respectabil─â, e certat cu morala, nu se simte prea bine etc.
eufemism (gr. euphemismos ÔÇ×zicere de bun augurÔÇŁ), figur─â const├ónd ├«n ├«ndulcirea, prin substituire sau perifraz─â, a expresiei unei idei, pe care respectul fa╚Ť─â de noi ├«n╚Öine ╚Öi fa╚Ť─â de al╚Ťii ne ├«mpiedic─â, adesea, s-o numim cu adev─âratul s─âu nume (A): ÔÇ×O femeie ├«n v├órst─â respectabil─âÔÇŁ (├«n loc de ÔÇ×b─âtr├ón─âÔÇŁ).

Eufemism dex online | sinonim

Eufemism definitie

Intrare: eufemism
eufemism substantiv neutru
  • silabisire: e-u-