eudemonologie sf [At: DN³ / Pl: ~ii / E: fr eudémonologie] (Rar) Raționament având subiect problema fericirii.

eudemonologíe s. f., g.-d. art. eudemonologíei

EUDEMONOLOGÍE s.f. (Liv.) Raționament, discuție în jurul problemei fericirii. [Pron. e-u-, gen. -iei. / cf. fr. eudémonologie, it. eudemonologia].

EUDEMONOLOGÍE s. f. raționament, discuție în jurul problemei fericirii. (< fr. eudémonologie)

EUDEMONO- „fericire”. ◊ gr. eudaimonia „fericire” > fr. eudémono-, it. id. > rom. eudemono-. □ ~logie (v. -logie₁), s. f., discuție în jurul problemei fericirii.