Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

13 defini╚Ťii pentru etufare

etufa vt [At: ALEXI, W. / Pzi[1]: ~fez / E: fr ├ętouffer] 1 (Frr) A asfixia. 2 (C.i. gogo╚Öi de m─âtase) A supune etuf─ârii. modificat─â
etufare sf [At: DER / Pl: ~f─âri / E: etufa Opera╚Ťie de distrugere a nimfei fluturelui de m─âtase prin introducerea gogo╚Öilor destinate fil─ârii ├«ntr-un cuptor special, la circa 80┬░ C.
ETUF├ü, etufez, vb. I. Tranz. A efectua o etufare. ÔÇô Din fr. ├ętouffer.
ETUF├üRE, etuf─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a etufa ╚Öi rezultatul ei; opera╚Ťie care const─â ├«n distrugerea nimfei fluturelui de m─âtase prin introducerea gogo╚Öilor destinate fil─ârii ├«ntr-un cuptor special, la o temperatur─â de circa 80┬░. ÔÇô V. etufa.
ETUF├ü, etufez, vb. I. Tranz. A efectua o etufare. ÔÇô Din fr. ├ętouffer.
ETUF├üRE, etuf─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a etufa ╚Öi rezultatul ei; opera╚Ťie care const─â ├«n distrugerea nimfei fluturelui de m─âtase prin introducerea gogo╚Öilor destinate fil─ârii ├«ntr-un cuptor special, la o temperatur─â de circa 80┬░. ÔÇô V. etufa.
etufá (a ~) (a trata gogoșile fluturelui de mătase) vb., ind. prez. 3 etufeáză
etufáre s. f., g.-d. art. etufắrii; pl. etufắri
etuf├í vb., ind. prez. 1 sg. etuf├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. etufe├íz─â
etufáre s. f., g.-d. art. etufării; pl. etufări
ETUF├ü vb. I. tr. A distruge nimfa fluturelui de m─âtase din gogo╚Öile destinate fil─ârii. [< fr. etouffer ÔÇô a ├«n─âbu╚Öi].
ETUF├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a etufa. [< etufa].
ETUFÁ vb. tr. a distruge crisalida fluturelui de mătase din gogoșile destinate filării, prin introducerea gogoșilor într-un cuptor special. (< fr. etouffer)

Etufare dex online | sinonim

Etufare definitie

Intrare: etufa
etufa verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: etufare
etufare substantiv feminin