etrier [At: LTR2 / P: ~tri-er / Pl: ~e sn, ~i sm / E: fr étrier] 1 sn Element de armătură transversală care înconjoară armătura longitudinală la construcțiile de beton armat. 2 sm Piesă în formă de U utilizată la asamblarea barelor de direcție ale vehiculelor, ca mâner pentru pârghiile de acționare ale întrerupătoarelor electrice etc.

ETRIÉR, etriere, s. n. 1. Piesă în formă de U utilizată pentru asamblarea barelor de tracțiune ale vehiculelor, ca mâner pentru pârghiile de acționare ale întrerupătoarelor electrice etc. 2. Element de armătură transversală care înconjoară armătura longitudinală la construcțiile de beton armat. [Pr.: -tri-er] – Din fr. étrier.

ETRIÉR, etriere, s. n. 1. Piesă în formă de U utilizată pentru asamblarea barelor de tracțiune ale vehiculelor, ca mâner pentru pârghiile de acționare ale întrerupătoarelor electrice etc. 2. Element de armătură transversală care înconjoară armătura longitudinală la construcțiile de beton armat. [Pr.: -tri-er] – Din fr. étrier.

etriér (e-tri-er) s. n., pl. etriére

etriér s. n. (sil. -tri-er), pl. etriére

ETRIÉR s.n. 1. Vergea de oțel care înconjură la exterior armătura longitudinală a unui element de beton armat. 2. (Mar.) Suport pe care se sprijină tangoanele, scărițele etc. [Pron. -tri-er, pl. -re. / < fr. étrier].

ETRIÉR s. n. 1. vergea de oțel care înconjură la exterior armătura longitudinală a unui element de beton armat. 2. (mar.) suport pe care se sprijină tangoanele, scărițele etc. (< fr. étrier)