etravă sf [At: CADE / Pl: ~ve / E: fr étrave] Piesă de rezistență longitudinală din scheletul unei nave, situată la proră și solidarizată cu chila.

ETRÁVĂ, etrave, s. f. Element de rezistență care închide corpul unei nave la proră și cu care nava își deschide drumul la înaintarea prin apă. – Din fr. étrave.

ETRÁVĂ, etrave, s. f. Element de rezistență care închide corpul unei nave la proră și cu care nava își deschide drumul la înaintarea prin apă. – Din fr. étrave.

etrávă (e-tra-) s. f., g.-d. art. etrávei; pl. etráve

etrávă s. f. (sil. -tra-), g.-d. art. etrávei; pl. etráve

ETRÁVĂ s.f. Piesă de rezistență în construcția scheletului unei nave, situată la proră. [< fr. étrave].

ETRÁVĂ s. f. piesă de rezistență din osatura unei nave, situată la proră. (< fr. étrave)

ETRÁVĂ ~e f. Piesă de rezistență care închide corpul navei la proră cu ajutorul căreia nava își deschide drumul prin apă. [Sil. e-tra-vă] /<fr. étrave