Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

3 defini╚Ťii pentru etopedie

etoped├şe s. f., art. etoped├şa, g.-d. art. etoped├şei
ETOPED├ŹE s. f. ramur─â a defectologiei care studiaz─â deficien╚Ťele de conduit─â. (< eto- + -pedie)
ETO- ÔÇ×morav, obicei, comportamentÔÇŁ. ÔŚŐ gr. ethos ÔÇ×obicei, caracterÔÇŁ > fr. ├ętho-, germ. id., engl. id., it. eto- > rom. eto-. Ôľí ~cra╚Ťie (v. -cra╚Ťie), s. f., guvern─âm├«nt fondat numai pe principiile moralei; ~grafie (v. -grafie), s. f., descriere sistematic─â a obiceiurilor, practicilor ╚Öi uzan╚Ťelor etnice; ~gram─â (v. -gram─â), s. f., ├«nregistrare a comportamentului animalelor; ~log (v. -log), s. m. ╚Öi f., specialist ├«n etologie; ~logie (v. -logie1), s. f., 1. Disciplin─â av├«nd ca obiect studiul moravurilor popoarelor. 2. ╚śtiin╚Ť─â care studiaz─â evolu╚Ťia comportamentului ╚Öi modul de via╚Ť─â al plantelor ╚Öi animalelor. 3. ╚śtiin╚Ťa legilor care determin─â formarea caracterelor; ~mer (v. -mer), s. n., organism vegetal cu un num─âr normal de cromozomi; ~pedie (v. -pedie), s. f., ramur─â a defectologiei care studiaz─â deficien╚Ťele de conduit─â; ~pee (v. -pee), s. f., 1. Figur─â de stil care const─â ├«n personificarea unor lucruri. 2. Figur─â de compozi╚Ťie const├«nd ├«n zugr─âvirea caracterului sau a structurii psihice a unui personaj prin scrisori ori printr-o cuv├«ntare.

Etopedie dex online | sinonim

Etopedie definitie

Intrare: etopedie
etopedie substantiv feminin