Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

8 defini╚Ťii pentru etocra╚Ťie

etocra╚Ťie sf [At: DN2 / E: fr ethocratie] Guvernare fundat─â numai pe principiile moralei.
ETOCRA╚Ü├ŹE s. f. Guvernare fundat─â numai pe principiile moralei. ÔÇô Din fr. ethocratie.
ETOCRA╚Ü├ŹE s. f. Guvernare fundat─â numai pe principiile moralei. ÔÇô Din fr. ethocratie.
etocra╚Ť├şe (-to-cra-) s. f., art. etocra╚Ť├şa, g.-d. etocra╚Ť├şi, art. etocra╚Ť├şei
etocra╚Ť├şe s. f. (sil. -cra-), art. etocra╚Ť├şa, g.-d. etocra╚Ť├şi, art. etocra╚Ť├şei
ETOCRA╚Ü├ŹE s.f. Guvernare fundat─â numai pe principiile moralei. [Gen. -iei. / < fr. ethocratie, cf. gr. ethos ÔÇô morav, kratos ÔÇô putere].
ETOCRA╚Ü├ŹE s. f. guvernare fundat─â numai pe principiile moralei. (< fr. ├ęthocratie)
ETO- ÔÇ×morav, obicei, comportamentÔÇŁ. ÔŚŐ gr. ethos ÔÇ×obicei, caracterÔÇŁ > fr. ├ętho-, germ. id., engl. id., it. eto- > rom. eto-. Ôľí ~cra╚Ťie (v. -cra╚Ťie), s. f., guvern─âm├«nt fondat numai pe principiile moralei; ~grafie (v. -grafie), s. f., descriere sistematic─â a obiceiurilor, practicilor ╚Öi uzan╚Ťelor etnice; ~gram─â (v. -gram─â), s. f., ├«nregistrare a comportamentului animalelor; ~log (v. -log), s. m. ╚Öi f., specialist ├«n etologie; ~logie (v. -logie1), s. f., 1. Disciplin─â av├«nd ca obiect studiul moravurilor popoarelor. 2. ╚śtiin╚Ť─â care studiaz─â evolu╚Ťia comportamentului ╚Öi modul de via╚Ť─â al plantelor ╚Öi animalelor. 3. ╚śtiin╚Ťa legilor care determin─â formarea caracterelor; ~mer (v. -mer), s. n., organism vegetal cu un num─âr normal de cromozomi; ~pedie (v. -pedie), s. f., ramur─â a defectologiei care studiaz─â deficien╚Ťele de conduit─â; ~pee (v. -pee), s. f., 1. Figur─â de stil care const─â ├«n personificarea unor lucruri. 2. Figur─â de compozi╚Ťie const├«nd ├«n zugr─âvirea caracterului sau a structurii psihice a unui personaj prin scrisori ori printr-o cuv├«ntare.

Etocra╚Ťie dex online | sinonim

Etocra╚Ťie definitie

Intrare: etocra╚Ťie
etocra╚Ťie substantiv feminin
  • silabisire: -cra-