etirare definitie

2 intrări

17 definiții pentru etirare

etira vt [At: DN2 / Pzi: ~rez / E: fr étirer] 1-2 A efectua o etirare (1-2). 3 (Frm) A alungi. 4 (Frm) A întinde. 5 (Frm) A trage.
etirare sf [At: LTR / Pl: ~rări / E: etira] 1 (Teh) Operație de tragere a metalelor în fire Si: trefilare. 2 (Teh) Operație de întindere a fibrelor sintetice în scopul orientării macromoleculelor și al creșterii rezistenței lor. 3 (Frm) Alungire. 4 (Frm) Întindere. 5 (Frm) Tragere.
ETIRÁ, etirez, vb. I. Tranz. A efectua o etirare; a alungi, a întinde, a trage. – Din fr. étirer.
ETIRÁRE, etirări, s. f. (Tehn.) 1. Operație de tragere a metalelor în fire; trefilare. 2. Operație de întindere a fibrelor sintetice în scopul orientării macromoleculelor și al creșterii rezistenței lor. – V. etira.
ETIRÁ, etirez, vb. I. Tranz. A efectua o etirare; a alungi, a întinde, a trage. – Din fr. étirer.
ETIRÁRE, etirări, s. f. (Tehn.) 1. Operație de tragere a metalelor în fire; trefilare. 2. Operație de întindere a fibrelor sintetice în scopul orientării macromoleculelor și al creșterii rezistenței lor. – V. etira.
ETIRÁRE, etirări, s. f. (Tehn.) Operație de tragere a metalelor în fire.
etirá (a ~) vb., ind. prez. 3 etireáză
etiráre s. f., g.-d. art. etirắrii; pl. etirắri
etirá vb., ind. prez. 1 sg. etiréz, 3 sg. și pl. etireáză
etiráre s. f., g.-d. art. etirării; pl. etirări
ETIRÁRE s. v. trefilare.
ETIRÁ vb. I. tr. A efectua o etirare; a alungi, a întinde; a trage. [< fr. étirer].
ETIRÁRE s.f. (Metal.) Operație de tragere a metalelor în fire; trefilare. ♦ (Text.) Tragere prin filieră, întindere a fibrelor sintetice în scopul creșterii rezistenței lor. [< etira].
ETIRÁ vb. tr. a efectua o etirare. (< fr. étirer)
ETIRÁRE s. f. 1. operație de tragere a metalelor în fire; trefilare. 2. tragere prin filieră, întindere a fibrelor sintetice. (< etira)
ETIRARE s. (TEHN.) tragere, trefilare, trefilat. (~ sîrmei.)

etirare dex

Intrare: etira
etira verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: etirare
etirare substantiv feminin