etiopatogeníe s. f., g.-d. art. etiopatogeníei

ETIOPATOGENÍE s. f. ramură a medicinei care studiază cauzele și mecanismele bolilor. (după germ. Ätiopathogenese)

etiopatogeníe s. f. (med.) Studiul cauzelor și al mecanismelor de producere a bolilor ◊ „Malformațiile congenitale sunt de aceea boli cu etiopatogenie complexă, cel mai adesea congenitală sau, mai rar, mixtă – congenitală și ereditară.” Cont. 16 III 79 p. 5 //din etio[logie] + patogenie//