etiologie definitie

14 definiții pentru etiologie

etiologhie sf vz etiologie
etiologie sf [At: POTECA, F. 65/5 / V: (înv) ~ghie / S și: (după lat) aeti~ l P: e- ti-o~ / E: fr étiologie, lat aetiologia cf ngr αἰτιολογία] 1 (Flz) Știință care studiază cauzele lucrurilor. 2 Ramură a medicinei care studiază cauzele bolilor și factorii care influențează apariția diverselor boli.
ETIOLOGÍE s. f. Ramură a medicinii care studiază cauzele și factorii care determină apariția diverselor boli. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. étiologie.
ETIOLOGÍE s. f. Ramură a medicinei care studiază cauzele bolilor și factorii care influențează apariția diverselor boli. [Pr.: -ti-o] – Din fr. étiologie.
ETIOLOGÍE s. f. Studiu asupra cauzelor lucrurilor. ♦ Ramură a medicinei, care studiază cauzele bolilor. Astăzi nu se mai poate susține etiologia alcoolică a cirozelor. NICOLAU, H. I. 57. – Pronunțat: -ti-o-.
etiologíe (ramură a medicinei) (-ti-o-) s. f., art. etiología, g.-d. etiologíi, art. etiologíei
etiologíe s. f. (sil. -ti-o-), art. etiología, g.-d. etiologíi, art. etiologíei
ETIOLOGÍE s.f. 1. Studiu asupra cauzelor lucrurilor. 2. Ramură a medicinii care se ocupă de cauzele bolilor. [Gen. -iei. / < fr. étiologie, cf. gr. aitia – cauză, logos – studiu].
ETIOLOGÍE s. f. 1. studiu al cauzelor lucrurilor. 2. ramură a medicinei care studiază cauzele bolilor. (< fr. étiologie, gr. aitiologia)
ETIOLOGÍE f. Ramură a medicinei care studiază cauzele și factorii ce influențează apariția diverselor boli. /<fr. étioligie, gr. aitiologia
etiologie f. partea medicinei care tratează despre cauzele boalelor.
*etiologíe f. (vgr. aitiología, d. aitía, cauză, și -logie). Filoz. Cauzalitate, cercetarea cauzelor lucrurilor. Med. Știința cauzelor boalelor.
ETIO- (AETIO-) „cauză, factor”. ◊ gr. aitia „cauză” > fr. étio-, it. id., engl. id., germ. aetio- și ätio- > rom. etio- și aetio-. □ ~gen (aetiogen) (v. -gen1), adj., (despre o mișcare) cauzată de factori sau de excitații din exterior; sin. etiogenic; ~logie (v. -logie1), s. f., 1. Disciplină medicală care tratează despre cauzele bolilor. 2. Știință a descifrării cauzelor lucrurilor; ~morfoză (v. -morfoză), s. f., modificare morfologică a plantelor cauzată de factori externi; ~nastie (v. -nastie), s. f., mișcare a organelor vegetale produsă de excitații externe; ~nomic (v. -nomic), adj., (despre mișcare) cauzat de factori sau de excitații externe; ~trop (v. -trop), adj., (despre tratament) care se adresează cauzelor bolii; sin. etiotropic; ~tropic (v. -tropic), adj., etiotrop*.
etiologhie (gr. etiologia „căutarea cauzei”), figură care constă în enunțarea temeiului sau motivării unei afirmații construită, de obicei, printr-o propoziție cauzală (P): „S-a mai spus că o reformă ca aceasta nu se poate face decât în condițiunile unei atmosfere de desăvârșită morală. De data asta, sunt de acord cu criticii mei. Da, o reformă ca aceasta nu se poate face decât într-o atmosferă de morală desăvârșită, fără o morală unică și fără sancțiuni implacabile (Aplauze prelungite). Pe vrăjmașii moralei unice și ai sancțiunilor implacabile să-i căutăm pretutindeni și să-i pedepsim; ei nu se găsesc însă cu precădere în rândurile noastre, căci nu printre noi strălucesc persoane care, pentru a putea trăi, au nevoie de două morale: una care să le permită să se scuze, cealaltă care că le permită să acuze.” (N. Titulescu) • Efectul retoric al pasajului de mai sus este întărit și de antiteza paronomastică (metagramatică) din final: „să se scuze” – „să acuze”.

etiologie dex

Intrare: etiologie
etiologie substantiv feminin
  • silabisire: -ti-o-
etiologhie