ETIMOLOGÍST, -Ă, etimologiști, -ste, s. m. și f. 1. Etimolog. 2. Partizan al ortografiei etimologice. – Din fr. étymologiste.

ETIMOLOGÍST, -Ă, etimologiști, -ste, s. m. și f. 1. Etimolog. 2. Partizan al ortografiei etimologice. – Din fr. étymologiste.

ETIMOLOGÍST, etimologiști, s. m. 1. Specialist care se ocupă cu etimologia. 2. Partizan al ortografiei etimologice. Latiniștii au fost etimologiști.

etimologíst s. m., pl. etimologíști

etimologístă s. f., g.-d. art. etimologístei; pl. etimologíste

etimologíst s. m., pl. etimologíști

etimologístă s. f., pl. etimologíste

ETIMOLOGÍST, -Ă s.m. și f. 1. Specialist în etimologie; etimolog. 2. Partizan al ortografiei etimologice. [Cf. fr. étymologiste].

ETIMOLOGÍST, -Ă s. m. f. specialist în etimologie; etimolog. (< fr. étymologiste)

ETIMOLOGÍST ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Specialist în etimologie. /<fr. étymologiste

etimologist m. 1. cel ce se ocupă cu cercetarea etimologiilor; 2. partizan al ortografiei etimologice.

*etimológ m. (vgr. etymológos). Cel care se ocupă de etimologie. – Uniĭ zic etimologist (după fr.). Cp. cu astro-, geo-, zoo-log.

*etimologíst, -ă s. Etimolog. Partizan al ortografiiĭ etimologice. Adj. Ortografie etimologistă.

ETIMOLOGÍST s. m. (cf. fr. étymologiste): 1. specialist în etimologie (v.). 2. adept al ortografiei etimologice (v. ortografíe).