etilenă definitie

13 definiții pentru etilenă

etilen smn vz etilenă
etile sf [At: PONI, CH. 315 / V: (rar) etilen smn, (S și: ethylen), ~li / Pl: ~ne / E: fr éthylène] Gaz incolor și inflamabil, compus din carbon și hidrogen, întrebuințat în industrie.
etili sf vz etilenă
ETILÉNĂ, etilene, s. f. (Chim.) Etenă. – Din fr. éthylène.
ETILÉNĂ, etilene, s. f. (Chim.) Etenă. – Din fr. éthylène.
ETILÉNĂ s. f. (Chim.) Gaz incolor și inflamabil compus din carbon și hidrogen, extras din gazele de cracare din industria petrolieră și folosit în industrie.
etilénă s. f., g.-d. art. etilénei; pl. etiléne
etilénă s. f., g.-d. art. etilénei; pl. etiléne
ETILÉNĂ s. v. etenă.
ETILÉNĂ s.f. (Chim.) Gaz incolor și inflamabil compus din carbon și din hidrogen, care se folosește în industrie. [< fr. éthylène].
ETILÉNĂ s. f. etenă. (< fr. éthylène)
ETILÉNĂ f. Hidrocarbură gazoasă, incoloră, inflamabilă, având diferite întrebuințări (la fabricarea polietilenei, a cauciucului sintetic etc.); etenă. [G.-D. etilenei] /<fr. éthylene
ETILE s. (CHIM.) etenă.

etilenă dex

Intrare: etilenă
etilenă substantiv feminin
etilen
etilină