Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru etilen─â

etilen smn vz etilen─â
etilen─â sf [At: PONI, CH. 315 / V: (rar) etilen smn, (S ╚Öi: ethylen), ~lin─â / Pl: ~ne / E: fr ├ęthyl├Ęne] Gaz incolor ╚Öi inflamabil, compus din carbon ╚Öi hidrogen, ├«ntrebuin╚Ťat ├«n industrie.
etilin─â sf vz etilen─â
ETIL├ëN─é, etilene, s. f. (Chim.) Eten─â. ÔÇô Din fr. ├ęthyl├Ęne.
ETIL├ëN─é, etilene, s. f. (Chim.) Eten─â. ÔÇô Din fr. ├ęthyl├Ęne.
ETILÉNĂ s. f. (Chim.) Gaz incolor și inflamabil compus din carbon și hidrogen, extras din gazele de cracare din industria petrolieră și folosit în industrie.
etil├ęn─â s. f., g.-d. art. etil├ęnei; pl. etil├ęne
etil├ęn─â s. f., g.-d. art. etil├ęnei; pl. etil├ęne
ETILÉNĂ s. v. etenă.
ETIL├ëN─é s.f. (Chim.) Gaz incolor ╚Öi inflamabil compus din carbon ╚Öi din hidrogen, care se folose╚Öte ├«n industrie. [< fr. ├ęthyl├Ęne].
ETIL├ëN─é s. f. eten─â. (< fr. ├ęthyl├Ęne)
ETIL├ëN─é f. Hidrocarbur─â gazoas─â, incolor─â, inflamabil─â, av├ónd diferite ├«ntrebuin╚Ť─âri (la fabricarea polietilenei, a cauciucului sintetic etc.); eten─â. [G.-D. etilenei] /<fr. ├ęthylene
ETILEN─é s. (CHIM.) eten─â.

Etilen─â dex online | sinonim

Etilen─â definitie

Intrare: etilen─â
etilen─â substantiv feminin
etilen
etilin─â