Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

27 defini╚Ťii pentru etichet─â

etichet sm vz etichet─â
eticheta vt [At: COSTINESCU / Pzi: ~tez / E: fr ├ętiqueter] 1 A aplica o etichet─â (1). 2 (Fig) A atribui o calitate cuiva a╚Öa cum se cuvine (sau cum se crede c─â se cuvine) Si: a califica, a categorisi.
etichet─â sf [At: (a. 1829) CR, 1442/14 / V: (├«nv) ~chet sm / S ╚Öi: etichett─â / Pl: ~te / E: fr ├ętiquette] 1 Bucat─â de h├órtie, de carton etc. care se aplic─â sau se leag─â de pachete, sticle etc. ╚Öi pe care se indic─â con╚Ťinutul, pre╚Ťul, posesorul, destina╚Ťia etc. 2 (Fig) Titlu, nume, calificativ sub care se prezint─â sau figureaz─â cineva sau ceva, ascunz├ónd natura adev─ârat─â. 3 Ceremonial ├«n uz la o curte monarhic─â, const├ónd ├«n norme de comportare riguros stabilite. 4 Totalitate a formelor ceremonioase folosite ├«n rela╚Ťiile dintre ├«nal╚Ťi demnitari, diploma╚Ťi, persoane oficiale. 5 (Pex) Reguli conven╚Ťionale de comportare (politicoas─â), ├«ntrebuin╚Ťate ├«ntre membrii unei clase, a unei societ─â╚Ťi etc.
ETICHET├ü, etichetez, vb. I. Tranz. 1. A aplica o etichet─â pe un obiect. 2. Fig. A califica pe cineva sau ceva a╚Öa cum se cuvine sau cum crede c─â se cuvine. ÔÇô Din fr. ├ętiqueter.
ETICH├ëT─é, etichete, s. f. 1. Bucat─â de h├órtie, de carton etc. care se aplic─â sau se leag─â de pachete, sticle etc. ╚Öi pe care se indic─â con╚Ťinutul, pre╚Ťul, posesorul, destina╚Ťia etc. 2. Fig. Titlu, nume, calificativ sub care se prezint─â sau figureaz─â cineva sau ceva, ascunz├ónd natura adev─ârat─â. 3. Fig. Norme de comportare riguros stabilite la cur╚Ťile monarhilor, ├«n rela╚Ťiile diplomatice; p. ext. reguli conven╚Ťionale de comportare (politicoas─â), folosite ├«n via╚Ťa de toate zilele. ÔÇô Din fr. ├ętiquette.
ETICHET├ü, etichetez, vb. I. Tranz. 1. A aplica o etichet─â pe un obiect. 2. Fig. A califica pe cineva sau ceva a╚Öa cum se cuvine sau cum crede c─â se cuvine. ÔÇô Din fr. ├ętiqueter.
ETICH├ëT─é, etichete, s. f. 1. Bucat─â de h├órtie, de carton etc. care se aplic─â sau se leag─â de pachete, sticle etc. ╚Öi pe care se indic─â con╚Ťinutul, pre╚Ťul, posesorul, destina╚Ťia etc. 2. Fig. Titlu, nume, calificativ sub care se prezint─â sau figureaz─â cineva sau ceva, ascunz├ónd natura adev─ârat─â. 3. Fig. Norme de comportare riguros stabilite la cur╚Ťile monarhilor, ├«n rela╚Ťiile dintre diploma╚Ťi etc.; p. ext. reguli conven╚Ťionale de comportare (politicoas─â), ├«ntrebuin╚Ťate ├«n rela╚Ťiile dintre membrii unei clase, ai unei societ─â╚Ťi etc. ÔÇô Din fr. ├ętiquette.
ETICHETÁ, etichetez, vb. I. Tranz. 1. A aplica o etichetă pe un obiect. 2. Fig. A califica (pe cineva sau ceva).
ETICH├ëT─é1 s. f. Norme de comportare riguros stabilite la cur╚Ťile monarhilor, ├«n rela╚Ťiile dintre diploma╚Ťi etc. Dup─â st─âruin╚Ťa lui Cantemir, curtea schimb─â eticheta ├«ntru aceasta ╚Öi el avu mul╚Ť─âmirea a aduce la bun sf├«r╚Öit nego╚Ťia╚Ťia p─âcii cu turcii ├«n care Fran╚Ťa intr─â ca mediatoare. NEGRUZZI, S. II 151. ÔÖŽ (├Än societatea burghez─â) Reguli conven╚Ťionale de polite╚Ťe ├«ntrebuin╚Ťate in rela╚Ťiile dintre membrii claselor exploatatoare. Se ├«nchin─â dup─â toate regulile etichetei. SADOVEANU, O. VII 90. Cucoana d-sale pretinde s─â-i fac eu vizit─â mai ├«nt├«i, ├«n contra tuturor regulelor etichetei ALECSANDRI, T. I 275.
ETICH├ëT─é2, etichete, s. f. 1. Bucat─â de h├«rtie, de carton, de metal etc., care se aplic─â sau se leag─â pe pachete, sticle, bagaje, c─âr╚Ťi, caiete etc. ╚Öi pe care se indic─â con╚Ťinutul, posesorul, destina╚Ťia etc. De pe gravura capacului ├«i sur├«se prietenos... o creol─â... Era numai o simpl─â etichet─â, ╚Öi totu╚Öi femeia ├«i p─ârea grozav de cunoscut─â. C. PETRESCU, ├Ä. I 3. 2. Fig. Titlu, nume, calificativ sub care se prezint─â sau figureaz─â cineva sau ceva, ascunz├«nd natura sa adev─ârat─â. A fost de datoria cercet─âtorilor critici s─â scoat─â numele meu de subt o etichet─â pe care unii mi-o mai p─âstreaz─â┼ü. SADOVEANU, E. 8.
etichetá (a ~) vb., ind. prez. 3 eticheteáză
etich├ęt─â s. f., g.-d. art. etich├ętei; pl. etich├ęte
etichet├í vb., ind. prez. 1 sg. etichet├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. etichete├íz─â
etich├ęt─â s. f., pl. etich├ęte
ETICHETÁ vb. v. califica, face, numi.
ETICHÉTĂ s. v. ceremonial.
ETICHET├ü vb. I. tr. 1. A pune o etichet─â (pe ceva). 2. (Fig.) A califica (pe cineva sau ceva). [< fr. ├ętiqueter].
ETICH├ëT─é s.f. I. 1. Buc─â╚Ťic─â de h├órtie, de carton etc. care se aplic─â pe un obiect ╚Öi pe care se indic─â con╚Ťinutul, destina╚Ťia etc. 2. (Fig.) Titlu, calitate ├«n care se prezint─â cineva sau ceva. 3. (Mat.) ╚śir de caractere alc─âtuit dup─â anumite conven╚Ťii ce indic─â instruc╚Ťiuni ├«n programul unui calculator; marc─â1 (5) [├«n DN]. II. Ceremonialul uzual al cur╚Ťilor monarhilor, ├«n rela╚Ťiile diplomatice etc. ÔÖŽ Reguli, norme de purtare, norme de polite╚Ťe. [< fr. ├ętiquette].
ETICHET├ü vb. tr. 1. a pune o etichet─â. ÔŚŐ a asocia o etichet─â (3). 2. (fig.) a califica (pe cineva sau ceva). (< fr. ├ętiqueter)
ETICH├ëT─é s. f. I. 1. bucat─â mic─â (de h├órtie) care se aplic─â pe un obiect ╚Öi pe care se indic─â con╚Ťinutul, destina╚Ťia etc. 2. (fig.) titlu, calitate ├«n care se prezint─â cineva sau ceva. 3. (inform.) semn sau ansamblu de semne pentru a identifica o anumit─â instruc╚Ťiune ├«n programul unui calculator; marc─â1 (5). II. ceremonial uzual al cur╚Ťilor monarhilor, ├«n rela╚Ťiile diplomatice etc. ÔŚŐ reguli, norme de purtare ├«n raporturile dintre persoane de familie nobil─â; norme de polite╚Ťe. (< fr. ├ętiquette)
etich├ęt─â (etich├ęte), s. f. ÔÇô 1. Bucat─â de h├«rtie care se aplic─â pe pachete, sticle etc. pentru a indica posesorul, con╚Ťinutul etc. ÔÇô 2. Protocol, ceremonial. Fr. ├ętiquette. ÔÇô Der. eticheta, vb. (a pune etichete; a clasifica), din fr. ├ętiqueter.
A ETICHET├ü ~├ęz tranz. 1) (obiecte) A ├«nzestra cu o etichet─â. 2) fig. depr. A desemna printr-un calificativ (depreciativ); a numi; a face; a taxa; a califica. /<fr. ├ętiqueter
ETICH├ëT─é ~e f. 1) Bucat─â de h├órtie, de carton sau de alt material, care se lipe╚Öte pe articole (sticl─â, borcane, pachete etc.) pentru a le indica con╚Ťinutul, destina╚Ťia, pre╚Ťul, precum ╚Öi alte informa╚Ťii necesare. 2) fig. depr. Calitate, titlu sub care se prezint─â sau figureaz─â cineva. 3) Ceremonial obi╚Önuit ├«n rela╚Ťiile diplomatice sau cu ocazia unor acte solemne; protocol. 4) Totalitate a normelor de conduit─â ├«n societate. [G.-D. etichetei] /<fr. ├ętiquette
etichet─â f. 1. bile╚Ťel ce arat─â pre╚Ťul, natura, provenin╚Ťa unui obiect; 2. ceremonial uzitat la Curte; 3. forme ceremonioase, uzuri de polite╚Ť─â stabilite ├«ntre particulari: regule de etichet─â.
*etich├ęt─â f., pl. e (fr. etiquette, d. vfr. estiquer, got. stikan, germ. stechen, a ├«mpunge; engl. ticket, etichet─â). Mic─â inscrip╚Ťiune pe buteli─ş or─ş pe pachete ca s─â se ╚Ötie ce cuprind, c├«t cost─â ╚Ö. a. Fig. Ceremonial, forme ceremonioase: ├«ntre amic─ş nu e etichet─â. Vizit─â de etichet─â, vizit─â de ceremonie.
eticheta vb. v. CALIFICA. FACE. NUMI.
ETICHETĂ s. ceremonial, ceremonie, protocol, regulă, ritual, rînduială, tipic, (rar) rit, (înv.) politică. (Conform ~ de la curte...)

Etichet─â dex online | sinonim

Etichet─â definitie

Intrare: etichet─â
etichet─â substantiv feminin
etichet
Intrare: eticheta
eticheta verb grupa I conjugarea a II-a