Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

26 defini╚Ťii pentru etic─â

etic, ~─â [At: CANTEMIR, I. I. I, 13 / V: (├«nv) it~, ithic, itichi, ithichi sf / S ╚Öi: ethic / Pl: ~ici, ~ice / E: fr ├ęthique, lat ethicus, cf ngr ß╝ž╬Ş╬┐¤é] 1 sf ╚śtiin╚Ť─â care se ocup─â cu studiul teoretic al valorilor ╚Öi al condi╚Ťiei umane, din perspectiva principiilor morale, ╚Öi cu rolul acestora ├«n via╚Ťa social─â. 2 sf Obiect de ├«nv─â╚Ť─âm├ónt care se ocup─â cu studiul eticii (1). 3 sf (Ccr) Tratat (sau manual, carte) care cuprinde principiile de baz─â ale eticii (2). 4 sf Concep╚Ťie etic─â (5) specific─â unui filozof, unui scriitor etc. 5 sf Totalitate a normelor de conduit─â moral─â care reglementeaz─â rela╚Ťiile dintre oameni precum ╚Öi atitudinea lor fa╚Ť─â de societate, de o anumit─â clas─â social─â, de stat, de patrie, de familie etc Cf moral─â. 6 sf (├Änv; ├«f itichi, ithiki) Virtute. 7 a Care este ├«n conformitate cu principiile eticii (1) Si: (├«nv) eticesc (1). 8 a Care apar╚Ťine eticii (1) Si: (├«nv) eticesc (2). 9 a Privitor la etic─â (1) Si: (├«nv) eticesc (3). 10 Specific eticii (1) Si: (├«nv) eticesc (4). 11 De etic─â (1) Si: (├«nv) eticesc (5). 12 sn Calitatea de a fi etic (7). corectat─â
├ëTIC, -─é, etici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Studiul teoretic al principiilor ╚Öi concep╚Ťiilor de baz─â din orice domeniu al g├óndirii ╚Öi activit─â╚Ťii practice. 2. S. f. Ansamblu de norme ├«n raport cu care un grup uman ├«╚Öi regleaz─â comportamentul pentru a deosebi ce este legitim ╚Öi acceptabil ├«n realizarea scopurilor; moral─â. 3. Adj. Privitor la etic─â (1), de etic─â, bazat pe etic─â, conform cu etica; moral. ÔÇô Din fr. ├ęthique, lat. ethicus.
├ëTIC, -─é, etici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. ╚śtiin╚Ť─â care se ocup─â cu studiul teoretic al valorilor ╚Öi condi╚Ťiei umane din perspectiva principiilor morale ╚Öi cu rolul lor ├«n via╚Ťa social─â; totalitatea normelor de conduit─â moral─â corespunz─âtoare; moral─â. 2. Adj. Privitor la etic─â (1), de etic─â, bazat pe etic─â, conform cu etica; moral. ÔÇô Din fr. ├ęthique, lat. ethicus.
├ëTIC, -─é, etici, -e, adj. Referitor la etic─â, de etic─â, bazat pe etic─â, conform cu etica, moral. Unitatea ╚Öi ├«ntrep─âtrunderea acestui proces dialectic de cunoa╚Ötere cu rolul etic al actorului... condi╚Ťioneaz─â partinitatea crea╚Ťiei actorului. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 9/5. Vom mai spune c├«teva cuvinte in privin╚Ťa tendin╚Ťei sociale ╚Öi etice a pesimismului lui Eminescu. GHEREA, ST. CR. I 127.
├ëTIC─é s. f. ╚śtiin╚Ť─â care se ocup─â cu studiul principiilor morale, cu legile lor de dezvoltare istoric─â, cu con╚Ťinutul lor de clas─â ╚Öi cu rolul lor ├«n via╚Ťa social─â; totalitatea normelor de conduit─â moral─â corespunz─âtoare ideologiei unei anumite clase sau societ─â╚Ťi; moral─â. Etica este una dintre formele con╚Ötiin╚Ťei sociale. Ôľş Etica comunist─â ├«ntemeiaz─â ├«ndatorirea moral─â a omului pornind de la interesele tuturor oamenilor muncii. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 92, 9/1.
├ętic adj. m., pl. ├ętici; f. ├ętic─â, pl. ├ętice
├ętic─â s. f., g.-d. art. ├ęticii
├ętic adj. m., pl. ├ętici; f. sg. ├ętic─â, pl. ├ętice
├ętic─â s. f., g.-d. art. ├ęticii
ÉTIC adj. v. moral. (O comportare ~.)
ÉTICĂ s. 1. v. morală. 2. etică profesională v. deontologie.
├ëTIC, -─é adj. De etic─â; moral. [Cf. fr. ├ęthique, lat. ethicus, gr. ethikos ÔÇô moral].
├ëTIC─é s.f. 1. Disciplin─â filozofic─â care studiaz─â principiile morale, originea, dezvoltarea ╚Öi con╚Ťinutul lor. 2. Moral─â. [Gen. -cii. / cf. fr. ├ęthique, lat. ethica].
├ëTIC, -─é I. adj. referitor la etic─â; moral. II. s. f. 1. disciplin─â filozofic─â, studiul aspectelor teoretice ╚Öi practice ale moralei; teoria filozofic─â a moralei. 2. ansamblul normelor de conduit─â moral─â corespunz─âtoare ideologiei unei anumite clase sau societ─â╚Ťi. (< fr. ├ęthique, lat. ethicus, gr. ethikos)
├ëTIC ~c─â (~ci, ~ce) Care ╚Ťine de etic─â; propriu eticii; moral. Principii ~ce. /<lat. ethicus
ÉTICĂ f. Totalitate a normelor de conduită morală. [G.-D. eticii] /<lat. ethica
etic a. privitor la etic─â, moral.
etic─â f. ╚Ötiin╚Ťa moralei.
*├ętic, -─â adj. (vgr. ethik├│s, d. ├ęthos, obice─ş, mod─â. V. hristo-itie). Relativ la moral─â: ╚Ötiin╚Ť─â etic─â. S. f. Moral─â, ╚Ötiin╚Ťa morale─ş: etica lu─ş Spinoza.
ETIC adj. moral. (O comportare ~.)
ETIC─é s. moral─â. (~ unei societ─â╚Ťi date.)
dativ etic utilizarea special─â a formelor clitice de dativ ale formulelor personale, ├«nc─ârcate cu o func╚Ťie special─â stilistic─â ╚Öi pragmatic─â;
├ëTIC, -─é adj. (cf. fr. ├ęthique, lat. ethicus, gr. ethikos ÔÇô moral): ├«n sintagma dativ etic (v.).
adjectiv posesiv etic, adjectivul posesiv de persoana I, explicativ (f─âr─â func╚Ťie gramatical─â), folosit de povestitor pe l├óng─â numele eroului principal al povestirii pentru a-╚Öi exprima interesul deosebit pe care-l solicit─â ╚Öi ascult─âtorilor, fa╚Ť─â de erou (A): ÔÇ×Ridic├óndu-╚Öi c─âciula cea mi╚Ťoas─â, vedem o frunte at├ót de neted─â, alb─â, corect boltit─â, care coincide pe deplin cu fa╚Ťa ├«ntr-adev─âr pl─âcut─â a t├ón─ârului meu.ÔÇŁ (Eminescu). ├Äntrebuin╚Ťat ╚Öi la plural, adjectivul posesiv etic (nostru) are acela╚Öi efect stilistic ca ╚Öi dativul etic de persoana a II-a sg.: povestitorul ├«l include ╚Öi pe cititor (ascult─âtor) ├«n sfera interesului etic al povestirii: ÔÇ×Oric├ót de nepl─âcut s─â fi fost spectacolul pentru sim╚Ťul estetic al c─âl─âtorului meu, el avu o influen╚Ť─â salutar─â asupra eroului nostru.ÔÇŁ (Eminescu)
dativ etic, form─â aton─â de singular a pronumelui personal, ├«n primul r├ónd la persoana I, cazul dativ, care exprim─â interesul deosebit al vorbitorului pentru ac╚Ťiunea sau obiectul unui enun╚Ť (A): ÔÇ×M─âicu╚Ť─â drag─â, cartea mea G─âseasc─â-mi-te-n paceÔÇŁ. (G. Co╚Öbuc) C├ónd vorbitorul vrea s─â atrag─â ├«n sfera interesului etic al nara╚Ťiunii pe interlocutor (interlocutori), atunci folose╚Öte dativul de persoana a II-a (singular): ÔÇ×C├óinii atunci s─ârir─â ╚śi-n grabÔÇÖ ╚Ťi-l jupuir─â.ÔÇŁ (Gr. Alexandrescu) Pentru a se accentua ╚Öi mai mult acest aspect afectiv al nara╚Ťiunii, cel ce nareaz─â poate folosi ambele forme, la persoana I ╚Öi a II-a: ÔÇô ÔÇ×P├ón─â aici, sp├ónule! ╚śi odat─â mi ╚Ťi-l ├«n╚Öfac─â cu din╚Ťii de cap, zboar─â cu d├ónsul ├«n ├«naltul cerului ╚Öi apoi, d├óndu-i drumul de acolo, se face sp├ónul p├ón─â jos praf ╚Öi pulbereÔÇŁ. (I. Creang─â) ├Än poezia popular─â, d. etic ÔÇ×miÔÇŁ se folose╚Öte dublat de reflexivul aton persoana a III-a, ÔÇ×╚ÖiÔÇŁ: ÔÇ×Dar Corbea, ce mi-╚Öi f─âcea, El la mas─â nu ╚Öedea...ÔÇŁ Reflexivul etic este o form─â arhaic─â a limbii populare. D. etic este o form─â expletiv─â (f─âr─â func╚Ťie gramatical─â) a pronumelui personal. Sin. asociere; sin. adjectiv posesiv etic; sin. nominativ etic.
nominativ etic, nominativul pronumelui personal, pers. a II-a sg., ÔÇ×tuÔÇŁ, folosit ├«n limba rom├ón─â ├«ntr-o construc╚Ťie ├«n care, ca ╚Öi dativul etic, exprim─â solicitarea interlocutorului s─â participe afectiv la ceea ce nareaz─â locutorul (A): ÔÇ×nici tu sat, nici tu t├órg, nici tu nimica.ÔÇŁ (I. Creang─â)

Etic─â dex online | sinonim

Etic─â definitie

Intrare: etic
etic adjectiv
Intrare: etic─â
etic─â substantiv feminin