Dicționare ale limbii române

O definiție pentru eteron

eterón, eteroane s. n. Semn în muzica bisericească psaltică din grupa semnelor consonante (ornamentale), care se scrie sub o notă sau sub mai multe note diferite pentru a fi cântate neîntrerupt (legato), precum și sub o singură notă cu mai mulți apli. – Din gr. eteron.

eteron definitie

eteron dex

Intrare: eteron
eteron