eterogeneitate sf vz eterogenitate

eterogenitate sf [At: NEGULICI / V: ~nei~ / Pl: ~tăți / E: fr hétérogéneité, lat heterogeneitas] 1 Diversitate. 2 Dispersare. 3 Sistem fizico-chimic constituit din părți cu proprietăți structurale (sau funcționale) diferite. 4 (Înv; îf eterogeneitate) Eterogenie (1).

ETEROGENITÁTE s. f. Însușirea de a fi eterogen. – Eterogen + suf. -itate. – Cf. fr. hétérogénéité.

ETEROGENITÁTE s. f. Însușirea de a fi eterogen. – Eterogen + suf. -itate. – Cf. fr. hétérogénéité.

Eterogenitáte s. f., g.-d. art. Eterogenitắții

eterogeneitáte s. f., g.-d. art. eterogeneității

eterogenitáte s. f., g.-d. art. eterogenității

Eterogenitate ≠ omogenitate

ETEROGENEITÁTE s.f. v. eterogenitate.

ETEROGENITÁTE s.f. Însușirea de a fi eterogen. [Var. heterogenitate, eterogeneitate s.f. / cf. fr. hétérogénéité].

ETEROGENITÁTE s. f. însușirea de a fi eterogen. (< fr. hétérogénéité)

eterogeneitate f. caracterul lucrului eterogen.

*eterogenitáte f. (d. eterogen). Caracteru de a fi omogen. – Uniĭ zic eterogeneitate, ca fr. hétérogénéité, și it. eterogeneitá. Cp. cu omogenitate.