eternizare definitie

2 intrări

21 definiții pentru eternizare

eternisa v vz eterniza
eterniza [At: HASDEU, I. V., 169 / V: (înv) ~isa / Pzi: ~zez / E: fr éterniser] 1 vt A face să dureze la nesfârșit. 2 vt A face să devină etern Si: a perpetua. 3 vt A face să trăiască veșnic în amintirea oamenilor Si: a imortaliza, (înv) a înveșnici. 4-5 vt A prelungi în timp o stare (sau durata unei acțiuni) Si: a tărăgăna. 6-7 vr A rămâne într-un loc pe timp îndelungat (sau pentru totdeauna). 8-9 vtr (Rar) A rămâne (sau a face să rămână) la nesfârșit într-o anumită stare (spirituală).
eternizare sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~zări / E: eterniza] 1 Perpetuare Cf eterniza (1). 2 Trăire veșnică în amintirea oamenilor Si: imortalizare, (înv) înveșnicire. 3 Prelungire în timp a unei stări, a duratei unei acțiuni Si: tărăgănare. 4-5 Rămânere într-un loc pe timp îndelungat (sau pentru totdeauna). 6 Rămânere la nesfârșit într-o anumită stare (spirituală).
ETERNIZÁ, eternizez, vb. I. Tranz. A face să dureze fără sfârșit, să dăinuiască veșnic, să rămână în amintirea posterității. – Din fr. éterniser.
ETERNIZÁRE s. f. Acțiunea de a eterniza și rezultatul ei. – V. eterniza.
ETERNIZÁ, eternizez, vb. I. Tranz. A face să dureze fără sfârșit, să dăinuiască veșnic, să rămână în amintirea posterității. – Din fr. éterniser.
ETERNIZÁRE s. f. Acțiunea de a face să fie etern și rezultatul ei. – V. eterniza.
ETERNIZÁ, eternizez, vb. I. Tranz. A face să dureze fără sfîrșit, să dăinuiască veșnic, să rămînă în amintirea posterității. Radu Greceanu a avut sarcina să eternizeze splendoarea curții lui Constantin Brîncoveanu. ♦ Refl. (Familiar sau ironic) A rămîne (mai) multă vreme într-un loc, a nu se mai dezlipi dintr-un loc. [Cafeneaua] e caravanseraiul unde toți intră și nimeni nu se eternizează. ANGHEL, PR. 34.
eternizá (a ~) vb., ind. prez. 3 eternizeáză
eternizá vb., ind. prez. 1 sg. eternizéz, 3 sg. și pl. eternizeáză
eternizáre s. f., g.-d. art. eternizării
ETERNIZÁ vb. v. imortaliza.
ETERNIZÁRE s. v. imortalizare.
ETERNIZÁ vb. I. 1. tr. A face să dureze la infinit. 2. refl. A rămâne în amintire pentru posteritate. [Cf. fr. éterniser].
ETERNIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) eterniza și rezultatul ei. [< eterniza].
ETERNIZÁ vb. I. tr. a face să dureze la infinit. II. refl. a rămâne pentru posteritate. (< fr. éterniser)
A ETERNIZÁ ~éz tranz. A face să devină etern; a înveșnici. /<fr. éterniser
eternizà v. 1. a face etern: a-și eterniza numele; 2. a face să dureze mult timp, a prelungi indefinit: șicana eternizează procesele.
*eternizéz v. tr. (d. etern; fr. éterniser). Fac să dureze prea mult timp: mulțĭ avocațĭ eternizează procesele. V. refl. Durez indefinit. Fam. Rămîn prea mult: du-te, dar nu te eterniza acolo.
ETERNIZA vb. a imortaliza, a perpetua, (rar) a nemuri, (înv.) a înnemuri, a înveșnici. (I-a ~ memoria.)
ETERNIZARE s. imortalizare, perpetuare, (înv.) înveșnicire. (~ memoriei sale.)

eternizare dex

Intrare: eterniza
eterniza verb grupa I conjugarea a II-a
eternisa
Intrare: eternizare
eternizare substantiv feminin