etereu definitie

6 definiții pentru etereu

etereu1 sn [At: LEXIC REG. 79 / Pl: ~eie / E: nct] (Reg) Bucată scurtă de lemn.
etereu2, ~ee a [At: I. VĂCĂRESCUL, P. 28/11 / Pl: ~ei, ~eie / E: lat aethereus, -a, -um, it etèreo] (Poetic; înv) 1 Ceresc. 2 (Fig; d. sentimentele, manifestări etc. ale oamenilor) Care exprimă puritate. 3 Care se caracterizează prin rafinament.
eteréu adj. m., pl. eteréi; f. sg. și pl. eterée
eteréu adj. m., pl. eteréi; f. sg. și pl. eterée
etereu a. 1. de natura eterului: subtil, volatil; 2. fig. se zice de sentimentele cele mai pure și mai înalte.
*eteréŭ, -ée adj. (lat. aethéreus și aethérius; vgr. aithérios). De natura eteruluĭ. Poet. Bolta eteree, ceru. Ușor, transparent, pur: suflet etereŭ.

etereu dex

Intrare: etereu
etereu adjectiv