eterat2, ~ă a [At: NEGULICI / Pl: ~ați, ~e / E: fr éthéré] 1 (Înv) Care aparține eterului (1). 2 Care se referă la eter (1). 3 Specific eterului (1). 4-5 (Chm; înv) Eteric (7, 10). 6 (Fig) Delicat. 7 (D. sentimente, manifestări etc. ale oamenilor) Care exprimă puritate. 8 Caracterizat prin finețe, subtilitate sau imaterialitate.

ETERÁT, -Ă, eterați, -te, adj., s. m. 1. Adj. Care are mirosul eterului (1). ♦ Fig. Subtil, diafan, fin. 2. S. m. Combinație rezultată prin evaporarea soluțiilor eterice ale unor compuși organici micști. – Din fr. éthéré.

ETERÁT, -Ă, eterați, -te, adj., s. m. 1. Adj. Care are mirosul eterului (1). ♦ Fig. Subtil, diafan, fin. 2. S. m. Combinație rezultată prin evaporarea soluțiilor eterice ale unor compuși organici micști. – Din fr. éthéré.

ETERÁT, -Ă, eterați, -te, adj. (Învechit) Subtil, fin. Cea mai pură artă, cea mai eterată, cea mai castă, e influențată de clasa din care face parte artistul. IONESCU-RION, C. 43.

eterát adj. m., s. m., pl. eteráți; adj. f. eterátă, pl. eteráte

eterát adj. m., s. m., pl. eteráți; f. sg. eterátă, pl. eteráte

ETERÁT adj. v. diafan, fin, străveziu, subțire, transparent, vaporos.

ETERÁT, -Ă adj. Subtil, fin; diafan. [Cf. fr. éthéré].

ETERÁT, -Ă adj. care are mirosul eterului. ◊ (fig.) subtil, diafan. (< fr. éthéré)

eterat adj. v. DIAFAN. FIN. STRĂVEZIU. SUBȚIRE. TRANSPARENT. VAPOROS.