éderă2 sf vz eteră

éderă1 sf vz iederă

eteră sf [At: ASACHI, S. L. II, 63 / V: (reg) ede-, iatră (pl: ietre), ie~ (Pl: ietere, ieteri) / Pl: ~re, ~ri / E: pbl rs ятеръ] (Mol, Mun) 1 Vârșă1. 2 Unealtă de pescuit asemănătoare vârșei1, cu plasa montată pe trei sau pe cinci cercuri și prevăzută cu două aripi.

éteră, étere, s.f. (reg., înv.) unealtă de pescuit făcută din plasă așezată pe niște cercuri; vârșă.

èteră f. pl. Mold. plasă făcută din pânză de voloc întinsă pe cercuri: puse în stufării niște etere. [Rut. IATERĬ].

*éderă, V. ĭederă.

éteră, V. ĭatră.

ĭátră (Prut) f. pl. ĭetre, și ĭéteră (Mold. Munt.) f., pl. ĭ (rut. ĭáter, vĭáter, id. V. vintir). Pl. Vintir (de plasă orĭ de nuĭele): nicĭ ĭeterĭ, nicĭ vîrșe (VR. 1912, 10, 54. Ĭlf.). – Fals et-.

ĭéderă f., pl. e (lat. hĕdĕra, it. édera, pv. edra, vfr. ierre, nfr. lierre [din l’ierre], sp. hiedra, pg. hera). O plantă agățătoare ale căreĭ fructe negre seamănă a bace (hédera helix). – Scris și ederă.