eter fenilmetilic definitie

20 definiții pentru eter fenilmetilic

eter sm [At: EPISCUPESCU, O. Î. 333/20 / S și: (după fr) ether / Pl: ~i, (înv) ~uri sn / E: fr éther, lat aether] 1 (În Antichitate, la unii filozofi) Fluid imperceptibil, imponderabil, despre care se presupunea că ar exista în spațiul interplanetar. 2 (Cu valoare poetică) Atmosferă Si: văzduh, cer. 3 Fluid ipotetic, invizibil și imponderabil (a cărui existență nu e admisă de fizica modernă) care ar fi prezent în spațiul dintre corpuri, dar și în structura lor, și care ar face posibilă explicarea fenomenelor electromagnetice. 4 (Chm) Compus organic întrebuințat în industrie, rezultat din combinarea unui alcool cu un acid, cu eliminarea apei. 5 (Șîs ~ sulfuric sau ~ etilic, înv ~ ordinar, ~ amețit) Lichid volatil, incolor, inflamabil, cu miros caracteristic, puțin solubil în apă, dar solubil în alcool, obținut din alcool etilic și acid sulfuric și întrebuințat în medicină ca anestezic, antispasmodic etc. precum și ca solvent în unele ramuri ale industriei. 6 (Îs) ~ de petrol Esență ușoară de petrol, incoloră, constituită din hidrocarburi inferioare și care este folosită ca dizolvant. 7 (În concepția unor filozofi greci antici) Al cincilea element al universului (alături de foc, apă, pământ și aer), din care ar fi alcătuite corpurile cerești.
ETÉR, (1, 2) eteri, s. m., (3) eteruri, s. n. 1. S. m. Combinație organică lichidă, incoloră, foarte volatilă și inflamabilă, cu miros aromatic specific, obținută din alcooli sau din fenoli, cu numeroase folosiri în industrie. 2. S. m. Substanță ipotetică (a cărei existență nu este admisă de fizica modernă) având proprietăți fizice contradictorii, care ar umple întregul spațiu și ale cărei oscilații ar constitui undele electromagnetice. 3. S. n. Fig. Aer, atmosferă, cer, văzduh. 4. S. n. (În concepția unor filosofi antici) Al cincilea element al Universului (alături de foc, apă, pământ și aer), din care sunt alcătuite corpurile cerești. – Din fr. éther, lat. aether.
ETÉR, (1, 2, 4) eteri, s. m. (3) eteruri, s. n. 1. S. m. Combinație organică lichidă, incoloră, foarte volatilă și inflamabilă, cu miros aromatic specific, obținută din alcooli sau din fenoli, cu numeroase folosiri în industrie. 2. S. m. Substanță ipotetică (a cărei existență nu este admisă de fizica modernă) având proprietăți fizice contradictorii, care ar umple întregul spațiu și ale cărei oscilații ar constitui undele electromagnetice. 3. S. n. Fig. Aer, atmosferă, cer, văzduh. 4. S. m. (În concepția unor filozofi greci antici) Al cincilea element al universului (alături de foc, apă, pământ și aer) din care ar fi alcătuite corpurile cerești. – Din fr. éther, lat. aether.
ETÉR, (1) eteri, s. m. 1. (Chim.) Combinație organică, obținută din alcooli sau fenoli, cu mare întrebuințare în industrie. ◊ Eter sulfuric (sau etilic) (adesea fără determinare) = lichid incolor, foarte volatil, inflamabil, cu miros puternic, obținut din alcool etilic și acid sulfuric și întrebuințat în medicină ca narcotic și dezinfectant, precum și în unele ramuri ale industriei. 2. Substanță ipotetică (a cărei existență nu este admisă de fizica modernă), care ar umple întregul spațiu și ale cărei oscilații ar constitui undele electromagnetice. ♦ Fig. (Învechit) Aer, atmosferă, cer, văzduh. Ah! dacă aste plîngeri ca un parfum de noapte, Spărgînd acele valuri albastre din eter, Ajunge-vor la tine în dureroase șoapte, Divină providență, fă-ndată ca să pier! BOLINTINEANU, O. 17. Într-o noapte lină, O palidă lumină Se stinse în eter. ALECSANDRI, P. I 183. 3. (În concepția unor filozofi greci antici) Al cincilea element al universului (alături de foc, apă, pămînt și aer).
etér1 (substanță) s. m., pl. etéri
etér2 (aer, atmosferă) s. n., pl. etéruri
etér3 (filos.) s. n.
etér („combinație organică lichidă”, fil. „element al universului”) s. m., pl. etéri
etér (aer, atmosferă) s. n., pl. etéruri
ETÉR s. v. aer, atmosferă, cer, slavă, spațiu, văzduh, zări.
ETER FENILMETÍLIC s. v. anisol.
ETÉR s.m. 1. (În filozofia antică) Al cincilea element constitutiv al cosmosului (alături de foc, apă, aer și pământ). 2. Compus organic obținut din alcooli sau din fenoli, foarte întrebuințat în industrie. 3. Fluid ipotetic care ar exista pretutindeni în spațiu și ale cărui oscilații ar constitui undele electromagnetice. // s.n. (Fig.) Spațiul atmosferic. [Pl. -ri, (s.n.) -ruri. / < fr. éther, cf. gr. aither – aer curat].
ETÉR1 I. s. m. 1. (ant.) al cincilea element consecutiv al cosmosului (alături de foc, apă, aer și pământ). 2. compus organic rezultat, prin elimintarea apei, din combinarea unui alcool cu un acid. 3. compus organic obținut prin fierberea alcoolului etilic cu acid sulfuric, lichid incolor, foarte volatil și inflamabil, cu miros aromatic specific, folosit ca solvent în industrie, în medicină etc. II. s. n. (fig.) aer, atmosferă, cer, văzduh. (< fr. éther, lat. aether, gr. aither, cer)
ETER2(O)- elem. heter(o)-.
HETER(O)- /ETER(O)- elem. „altul”, „diferit”, „inegal”. (< fr. hétéro-, cf. gr. heteros)
ETÉR ~i m. 1) Compus organic volatil și inflamabil, obținut prin fierberea alcoolului etilic cu acid sulfuric, care este folosit în industria materialelor plastice, a fibrelor sintetice și în medicină. 2) Mediu material care ar umple spațiul din univers. 3) fig. Înveliș gazos care înconjoară Pământul; aer; atmosferă; văzduh; cer. /<fr. éther, lat. aether
eter n. 1. la cei vechi, regiunea cea mai înaltă a aerului ce se bănuia plină de o substanță subtilă; 2. (poetic) cerul: luce ca eterul dulce ’nstelat BOL. blânde șoapte ce sbor tainic în eter AL.; 3. fluid ce fizicienii presupun că umple spațiul și cauzează lumina, căldura, electricitatea; 4. (în chimie) lichid spirtos, foarte volatil și inflamabil, ce se obține tratând alcoolul cu acid sulfuric.
*etér n. (lat. áether, áetheris, d. vgr. aithér, -éros). Fluid subtil care, după credința celor vechĭ, umplea spațiu situat dincolo de atmosfera pămîntuluĭ. Fiz. Fluid împonderabil elastic care umple spațiile, pătrunde toate corpurile și e considerat ca agentu care transmite lumina, căldura, electricitatea ș. a. Chim. Lichid foarte volátil rezultat din combinațiunea unuĭ acid cu alcoolu: eter sulfuric, etilic.
eter s. v. AER. ATMOSFERĂ. CER. SLAVĂ. SPAȚIU. VĂZDUH. ZĂRI.
eter, eteruri s. n. 1. visare. 2. drog.

eter fenilmetilic dex