etenă sf [At: MACAROVICI, CH. 443 / Pl: ~ne / E: fr éthène, ger Äthen] (Chm) Etilenă.

ETÉNĂ, etene, s. f. Hidrocarbură nesaturată cu o dublă legătură în moleculă, gazoasă, inflamabilă, obținută din gazele de cocserie, gazele de cracare și prin descompunerea termică a etanului și a propanului, constituind o materie primă importantă pentru producerea polietilenei, a alcoolului etilic, a cauciucului sintetic etc.; etilenă. – Din fr. éthène.

ETÉNĂ, etene, s. f. Hidrocarbură nesaturată cu o dublă legătură în moleculă, gazoasă, inflamabilă, obținută din gazele de cocserie, gazele de cracare și prin descompunerea termică a etanului și a propanului, constituind o materie primă importantă pentru producerea polietilenei, a alcoolului etilic, a cauciucului sintetic etc.; etilenă. – Din fr. éthène.

eténă s. f., g.-d. art. eténei; pl. eténe

eténă s. f., g.-d. art. eténei; pl. eténe

ETÉNĂ s. (CHIM.) etilenă.

POLITEREFTALAT DE ETÉNĂ s. (CHIM.) polietilentereftalat, tergal, terilenă, terom.

ETÉNĂ s. f. hidrocarbură nesaturată gazoasă, incoloră, inflamabilă, obținută prin deshidratarea alcoolului de către acidul sulfuric; etilenă. (< fr. éthène)

ETÉNĂ f. Hidrocarbură gazoasă, incoloră, inflamabilă, având diferite întrebuințări (la fabricarea polietilenei, a cauciucului sintetic etc.); etilenă. /<fr. éthene

ETENĂ s. (CHIM.) etilenă.

ETÉNĂ (< fr.) s. f. Hidrocarbură nesaturată cu o dublă legătură în moleculă (p. t. – 169,4°C, p. f. – 103,9°C), gazoasă, inflamabilă. Întrebuințată la producerea polietilenei, a alcoolului etilic, a cauciucului sintetic etc.; etilenă.