etanșeiza vt [At: MDA ms / Pzi: ~zez / E: cf. etanșeitate] A etanșa.

etanșeizat¹ sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: etanșeiza] 1-2 Etanșare (1-2).

etanșeizat², ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: etanșeiza] 1-2 Etanșat (1-2).

etanșeizá vb., ind. prez. 1 sg. etanșeizéz, 3 sg. și pl. etanșeizeáză

ETANȘEIZÁ vb. tr. a etanșa. (după fr. étancher)

etanșeizát, -ă adj. Ermetic închis ◊ „Geamurile, incasabile, erau prinse în benzi de cauciuc, perfect etanșeizate.” I.B. 13 XI 82 p. 5 (din etanșeiza)

ETANȘEIZÁ, etanșeizéz, vb. I. Tranz. A etanșa. (din etanș) [folosit în corpul DEX]