etanșare definitie

2 intrări

16 definiții pentru etanșare

etanșa vt [At: DL / Pzi:ez / E: fr étancher] (C. i. aparate, recipiente etc. sau îmbinările acestora) A face să fie etanș Si: a etanșeiza.
etanșare sf [At: ORBONAȘ, MEC. 373 / Pl:ări / E: etanșaJ 1 A aduce aparate sau recipiente în starea de a fi etanș Si: etanșat1 (1), etanșeizare (1), etanșeizat1 (1). 2 Operație de astupare a golurilor și a porilor de la suprafața unui drum acoperit cu asfalt Si: etanșat1 (2), etanșeizare (2), etanșeizat1 (2).
ETANȘÁ, etanșez, vb. I. Tranz. A face operațiile necesare pentru a obține etanșeitatea unui aparat, a unui recipient etc. – Din fr. étancher.
ETANȘÁRE, etanșări, s. f. Acțiunea de a etanșa și rezultatul ei. – V. etanșa.
ETANȘÁ, etanșez, vb. I. Tranz. A face operațiile necesare pentru a obține etanșeitatea unui aparat, a unui recipient etc. – Din fr. étancher.
ETANȘÁRE, etanșări, s. f. Acțiunea de a etanșa și rezultatul ei. – V. etanșa.
ETANȘÁ, etanșez, vb. I. Tranz. A face operațiile necesare pentru a obține etanșeitatea unui aparat, unui recipient etc.
ETANȘÁRE, etanșări, s. f. Acțiunea de a etanșa.
etanșá (a ~) vb., ind. prez. 3 etanșeáză, 1 pl. etanșắm; conj. prez. 3 să etanșéze; ger. etanșấnd
etanșáre s. f., g.-d. art. etanșắrii; pl. etanșắri
etanșá vb., ind. prez. 1 sg. etanșéz, 3 sg. și pl. etanșeáză, 1 pl. etanșăm; conj. prez. 3 sg. și pl. etanșéze; ger. etanșând
etanșáre s. f., g.-d. art. etanșării; pl. etanșări
ETANȘÁ vb. I. tr. A face să fie etanș. [P.i. 3,6 -șează, ger. -șând. / < fr. étancher].
ETANȘÁRE s.f. Acțiunea de a etanșa și rezultatul ei; închidere etanșă. [< etanșa].
ETANȘÁ vb. tr. a face etanș un recipient, o cameră etc.; a etanșeiza. (< fr. étancher)
A ETANȘÁ ~éz tranz. (aparate, recipiente etc.) A face să fie etanș; a aduce în stare de etanșeitate. /<fr. étancher

etanșare dex

Intrare: etanșa
etanșa verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: etanșare
etanșare substantiv feminin