etanșa definitie

2 intrări

20 definiții pentru etanșa

etanș, ~ă a [At: ENC. ROM. / Pl: ~i, ~e / E: fr étanche] (D. aparate, recipiente etc.) Care nu permite să intre sau să iasă un fluid.
etanșa vt [At: DL / Pzi:ez / E: fr étancher] (C. i. aparate, recipiente etc. sau îmbinările acestora) A face să fie etanș Si: a etanșeiza.
ETÁNȘ, -Ă, etanși, -e, adj. (Despre aparate, recipiente etc.) Care este perfect închis, nepermițând să pătrundă sau să iasă un fluid. – Din fr. étanche.
ETANȘÁ, etanșez, vb. I. Tranz. A face operațiile necesare pentru a obține etanșeitatea unui aparat, a unui recipient etc. – Din fr. étancher.
ETÁNȘ, -Ă, etanși, -e, adj. (Despre aparate, recipiente etc.) Care nu permite să pătrundă sau să iasă un fluid. – Din fr. étanche.
ETANȘÁ, etanșez, vb. I. Tranz. A face operațiile necesare pentru a obține etanșeitatea unui aparat, a unui recipient etc. – Din fr. étancher.
ETÁNȘ, -Ă, etanși, -e, adj. (Despre aparate, recipiente etc.) Care nu permite să pătrundă sau să iasă din el un fluid (gaz sau lichid).
ETANȘÁ, etanșez, vb. I. Tranz. A face operațiile necesare pentru a obține etanșeitatea unui aparat, unui recipient etc.
etánș adj. m., pl. etánși; f. etánșă, art. etánșa, pl. etánșe
etanșá (a ~) vb., ind. prez. 3 etanșeáză, 1 pl. etanșắm; conj. prez. 3 să etanșéze; ger. etanșấnd
etánș adj. m., pl. etánși; f. sg. etánșă, pl. etánșe
etanșá vb., ind. prez. 1 sg. etanșéz, 3 sg. și pl. etanșeáză, 1 pl. etanșăm; conj. prez. 3 sg. și pl. etanșéze; ger. etanșând
ETÁNȘ adj. v. ermetic.
ETÁNȘ, -Ă adj. (Despre un aparat, un recipient etc.) Care nu permite intrarea sau ieșirea din el a unui fluid. [< fr. étanche].
ETANȘÁ vb. I. tr. A face să fie etanș. [P.i. 3,6 -șează, ger. -șând. / < fr. étancher].
ETÁNȘ, -Ă adj. (despre aparate, recipiente, conducte etc.) care nu permite intrarea sau ieșirea unui fluid. (< fr. étanche)
ETANȘÁ vb. tr. a face etanș un recipient, o cameră etc.; a etanșeiza. (< fr. étancher)
ETÁNȘ ~ă (~i, ~e) (despre recipiente) Care nu permite nici intrarea, nici ieșirea fluidelor; ermetic. /<fr. étanche
A ETANȘÁ ~éz tranz. (aparate, recipiente etc.) A face să fie etanș; a aduce în stare de etanșeitate. /<fr. étancher
ETA adj. ermetic. (Închidere ~.)

etanșa dex

Intrare: etanș
etanș adjectiv
Intrare: etanșa
etanșa verb grupa I conjugarea a II-a