etan definitie

11 definiții pentru etan

etan sni [At: SCRIBAN, D. / E: fr éthane] Gaz incolor, inodor, care se găsește în gazele de sondă și de rafinărie, întrebuințat la prepararea etilenei, drept combustibil și ca agent frigorigen.
ETÁN s. m. Hidrocarbură aciclică saturată, incoloră și fără miros, care se găsește în gazele de sondă și de rafinărie, folosită la prepararea etenei, drept combustibil și ca agent frigorigen. – Din fr. éthane.
ETÁN s. m. Gaz incolor și fără miros, care se găsește în gazele de sondă și de rafinărie, întrebuințat la prepararea etilenei, drept combustibil și ca agent frigorigen. – Din fr. éthane.
ETÁN s. n. Gaz incolor și fără miros, care se găsește în gazele de sondă.
etán s. m.
etán s. m.
ETÁN s.n. Gaz incolor și inodor care se găsește în gazele de sondă. [< fr. éthane].
ETÁN s. n. gaz combustibil, incolor și inodor, hidrocarbură aciclică saturată, în gazele de sondă și de rafinărie. (< fr. éthane)
ETÁN m. Gaz fără culoare și fără miros care se degajă din sondă. /<fr. ethane
*etán n., pl. urĭ (răd. et- din eter). Chim. Idrocarbură saturată, idrogen bicarbonat (CH8 CH9).
ETÁN (< fr. {i}) s. m. Hidrocarbură aciclică saturată (p. t. – 172°C, p. f. – 88,5°C), incoloră, fără miros, care se găsește în gazele de sondă, întrebuințată la prepararea etenei, drept combustibil și ca agent frigorific.

etan dex

Intrare: etan
etan substantiv masculin