etamină definitie

11 definiții pentru etamină

etami sf [At: ENC. ROM. / Pl: ~ne / E: fr étamine] Țesătură rară, din lână sau bumbac, pentru confecționarea rochiilor, a veșmintelor preoțești, folosită mai ales pentru brodat.
ETAMÍNĂ, (2) etamine, s. f. 1. Țesătură de bumbac sau de mătase cu împletitură rară. 2. Sortiment dintr-o astfel de țesătură. – Din fr. étamine.
ETAMÍNĂ, etamine, s. f. Țesătură de bumbac sau de mătase cu împletitură rară. – Din fr. étamine.
ETAMÍNĂ, etamine, s. f. Țesătură rară de bumbac sau de mătase.
etamínă s. f., g.-d. art. etamínei; (sorturi, bucăți) pl. etamíne
etamínă s. f., g.-d. art. etamínei; (sorturi, bucăți) pl. etamíne
ETAMÍNĂ s.f. Țesătură rară făcută din bumbac sau din mătase. [< fr. étamine].
ETAMÍNĂ s. f. țesătură rară din bumbac, in sau mătase, pe care se brodează. (< fr. étamine)
ETAMÍNĂ ~e f. Țesătură rară de bumbac sau de mătase pe care se brodează. /<fr. étamine
etamină f. stofă subțire nevărgată.
*etamínă f., pl. e (fr. étamine, d. étaim, partea cea maĭ supțire a lîniĭ peptănate, d. lat. stamen, fir de furcă. V. stamină). Un fel de stofă supțire cu firele rare, dar ceva maĭ deasă de cît canvaŭa.

etamină dex

Intrare: etamină
etamină substantiv feminin