Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

17 defini╚Ťii pentru etalonare

etalona vt [At: MDENC / Pzi: ~nez / E: fr ├ętalonner] 1 A grada scala unui instrument de m─âsur─â. 2 A verifica gradarea unui instrument de m─âsur─â. 3 A fixa valoarea real─â a m─ârimii de m─âsurat. 4 A compara direct o m─âsur─â-model sau un instrument cu un etalon. 5 (Teh) A uniformiza planurile ╚Öi secven╚Ťele dintr-un film din punctul de vedere al densit─â╚Ťii optice ╚Öi al culorii.
etalonare sf [At: LTR2 /Pl: ~n─âri / E: etalona] 1 Opera╚Ťie de gradare a scalei unui instrument de m─âsur─â Si: etalonat1 (1). 2 Opera╚Ťie de verificare a grad─ârii scalei unui instrument de m─âsur─â Si: etalonat1 (2). 3 Opera╚Ťie metodologic─â prin care se compar─â direct o m─âsur─â-model sau un instrument cu un etalon Si: etalonat1 (3). 4 Opera╚Ťie de uniformizare a planurilor ╚Öi secven╚Ťelor dintr-un film din punctul de vedere al densit─â╚Ťii optice ╚Öi al culorii Si: etalonat1 (4).
ETALON├ü, etalonez, vb. I. Tranz. 1. A grada scara unui instrument de m─âsur─â; a verifica gradarea unui instrument de m─âsur─â. ÔÖŽ A marca, a fixa valoarea real─â a m─ârimii de m─âsurat; a compara direct o m─âsur─â-model cu un etalon, a stabili un etalon. 2. A uniformiza planurile ╚Öi secven╚Ťele dintr-un film din punctul de vedere al densit─â╚Ťii optice ╚Öi al culorii. ÔÇô Din fr. ├ętalonner.
ETALON├üRE, etalon─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a etalona ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. etalona.
ETALON├ü, etalonez, vb. I. Tranz. 1. A grada scara unui instrument de m─âsur─â; a verifica gradarea unui instrument de m─âsur─â. ÔÖŽ A marca, a fixa valoarea real─â a m─ârimii de m─âsurat; a compara direct o m─âsur─â-model cu un etalon, a stabili un etalon. 2. A uniformiza planurile ╚Öi secven╚Ťele dintr-un film din punctul de vedere al densit─â╚Ťii optice ╚Öi al culorii. ÔÇô Din fr. ├ętalonner.
ETALON├üRE, etalon─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a etalona ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. etalona.
ETALONÁ, etalonez, vb. I. Tranz. A marca, a fixa valoarea reală a mărimii de măsurat. A etalona un termometru.
ETALON├üRE, etalon─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a etalona ╚Öi rezultatul ei; determinarea experimental─â a corec╚Ťiilor ce trebuie aduse unui instrument de m─âsur─â pentru a ob╚Ťine valoarea real─â a m─ârimii de m─âsurat.
etaloná (a ~) vb., ind. prez. 3 etaloneáză
etalonáre s. f., g.-d. art. etalonắrii; pl. etalonắri
etalon├í vb.. ind. prez. 1 sg. etalon├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. etalone├íz─â
etalonáre s. f., g.-d. art. etalonării; pl. etalonări
ETALON├ü vb. I. tr. A marca, a fixa valoarea unei m─ârimi de m─âsurat. ÔÖŽ A stabili un etalon. [< fr. ├ętalonner].
ETALON├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a etalona. ÔÖŽ (Cinem.) Opera╚Ťie prin care se stabilesc condi╚Ťiile de copiere a unui material cinematografic. [< etalona].
ETALON├ü vb. tr. 1. a marca, a determina valoarea unei m─ârimi de m─âsur─â. 2. a compara un instrument de m─âsur─â cu un etalon. ÔŚŐ a stabili un etalon. (< fr. ├ętalonner)
ETALON├üRE s. f. 1. ac╚Ťiunea de a etalona. 2. (cinem.) opera╚Ťie prin care se stabilesc condi╚Ťiile optime de copiere a negativului de imagine al unui film; etalonaj. (< etalon)
A ETALON├ü ~├ęz tranz. 1) (instrumente de m─âsur─â) A verifica cu ajutorul unui etalon. ~ un termometru. 2) (scara unor instrumente de m─âsur─â) A grada ├«n conformitate cu un etalon. ~ scara unui manometru. 3) (m─âsur─â-model) A compara cu un etalon; a determina cu ajutorul unui etalon. /<fr. ├ętalonner

Etalonare dex online | sinonim

Etalonare definitie

Intrare: etalona
etalona verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: etalonare
etalonare substantiv feminin