etalonare definitie

2 intrări

17 definiții pentru etalonare

etalona vt [At: MDENC / Pzi: ~nez / E: fr étalonner] 1 A grada scala unui instrument de măsură. 2 A verifica gradarea unui instrument de măsură. 3 A fixa valoarea reală a mărimii de măsurat. 4 A compara direct o măsură-model sau un instrument cu un etalon. 5 (Teh) A uniformiza planurile și secvențele dintr-un film din punctul de vedere al densității optice și al culorii.
etalonare sf [At: LTR2 /Pl: ~nări / E: etalona] 1 Operație de gradare a scalei unui instrument de măsură Si: etalonat1 (1). 2 Operație de verificare a gradării scalei unui instrument de măsură Si: etalonat1 (2). 3 Operație metodologică prin care se compară direct o măsură-model sau un instrument cu un etalon Si: etalonat1 (3). 4 Operație de uniformizare a planurilor și secvențelor dintr-un film din punctul de vedere al densității optice și al culorii Si: etalonat1 (4).
ETALONÁ, etalonez, vb. I. Tranz. 1. A grada scara unui instrument de măsură; a verifica gradarea unui instrument de măsură. ♦ A marca, a fixa valoarea reală a mărimii de măsurat; a compara direct o măsură-model cu un etalon, a stabili un etalon. 2. A uniformiza planurile și secvențele dintr-un film din punctul de vedere al densității optice și al culorii. – Din fr. étalonner.
ETALONÁRE, etalonări, s. f. Acțiunea de a etalona și rezultatul ei. – V. etalona.
ETALONÁ, etalonez, vb. I. Tranz. 1. A grada scara unui instrument de măsură; a verifica gradarea unui instrument de măsură. ♦ A marca, a fixa valoarea reală a mărimii de măsurat; a compara direct o măsură-model cu un etalon, a stabili un etalon. 2. A uniformiza planurile și secvențele dintr-un film din punctul de vedere al densității optice și al culorii. – Din fr. étalonner.
ETALONÁRE, etalonări, s. f. Acțiunea de a etalona și rezultatul ei. – V. etalona.
ETALONÁ, etalonez, vb. I. Tranz. A marca, a fixa valoarea reală a mărimii de măsurat. A etalona un termometru.
ETALONÁRE, etalonări, s. f. Acțiunea de a etalona și rezultatul ei; determinarea experimentală a corecțiilor ce trebuie aduse unui instrument de măsură pentru a obține valoarea reală a mărimii de măsurat.
etaloná (a ~) vb., ind. prez. 3 etaloneáză
etalonáre s. f., g.-d. art. etalonắrii; pl. etalonắri
etaloná vb.. ind. prez. 1 sg. etalonéz, 3 sg. și pl. etaloneáză
etalonáre s. f., g.-d. art. etalonării; pl. etalonări
ETALONÁ vb. I. tr. A marca, a fixa valoarea unei mărimi de măsurat. ♦ A stabili un etalon. [< fr. étalonner].
ETALONÁRE s.f. Acțiunea de a etalona. ♦ (Cinem.) Operație prin care se stabilesc condițiile de copiere a unui material cinematografic. [< etalona].
ETALONÁ vb. tr. 1. a marca, a determina valoarea unei mărimi de măsură. 2. a compara un instrument de măsură cu un etalon. ◊ a stabili un etalon. (< fr. étalonner)
ETALONÁRE s. f. 1. acțiunea de a etalona. 2. (cinem.) operație prin care se stabilesc condițiile optime de copiere a negativului de imagine al unui film; etalonaj. (< etalon)
A ETALONÁ ~éz tranz. 1) (instrumente de măsură) A verifica cu ajutorul unui etalon. ~ un termometru. 2) (scara unor instrumente de măsură) A grada în conformitate cu un etalon. ~ scara unui manometru. 3) (măsură-model) A compara cu un etalon; a determina cu ajutorul unui etalon. /<fr. étalonner

etalonare dex

Intrare: etalona
etalona verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: etalonare
etalonare substantiv feminin