etalaj definitie

13 definiții pentru etalaj

etalagiu sn vz etalaj
etalaj sn [At: PROT.-POP., N. D. / V: (înv) ~agiu / Pl: (rar) ~uri / E: fr étalage] 1 Etalare (1). 2 (Ccr) Totalitate a mărfurilor expuse. 3 (Pex) Loc unde sunt expuse mărfurile. 4 (Teh) Parte inferioară în formă de trunchi de con a cuvei unui furnal.
ETALÁJ, etalaje, s. n. 1. Etalare. 2. Partea inferioară, în formă de trunchi de con, a cuvei unui furnal. – Din fr. étalage.
ETALÁJ, etalaje, s. n. 1. Etalare. 2. Partea inferioară, în formă de trunchi de con, a cuvei unui furnal. – Din fr. étalage.
ETALÁJ, etalaje, s. n. 1. Etalare. 2. Partea inferioară a cuvei cuptorului înalt.
etaláj s. n., pl. etaláje
etaláj s. n., pl. etaláje
ETALÁJ s. v. expunere.
ETALÁJ s.n. 1. Faptul de a etala; etalare. 2. Partea inferioară a cuvei unui furnal. [< fr. étalage].
ETALÁJ s. n. 1. etalare. 2. expoziție de mărfuri; vitrină; marfa expusă. 3. (tehn.) partea inferioară a cuvei unui furnal. 4. (fig.) expunere ostentativă, paradă. (< fr. étalage)
etalaj n. 1. expunere de mărfuri sau mărfurile înseși; 2. fig. paradă, ostentațiune vanitoasă: etalaj de erudițiune.
*etaláj n., pl. e (fr. étalage, d. étaler, a expune, a etala, d. étal, germ. stall, staul, grajd. V. stal, stelaj). Expunere de mărfurĭ. Mărfurĭ expuse. Fig. Paradă, ostentațiune vanitoasă: etalaj de lux, de erudițiune.
ETALAJ s. etalare, expunere, întindere. (~ mărfii pe tarabă.)

etalaj dex

Intrare: etalaj
etalaj substantiv neutru
etalagiu