Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru etalaj

etalagiu sn vz etalaj
etalaj sn [At: PROT.-POP., N. D. / V: (├«nv) ~agiu / Pl: (rar) ~uri / E: fr ├ętalage] 1 Etalare (1). 2 (Ccr) Totalitate a m─ârfurilor expuse. 3 (Pex) Loc unde sunt expuse m─ârfurile. 4 (Teh) Parte inferioar─â ├«n form─â de trunchi de con a cuvei unui furnal.
ETAL├üJ, etalaje, s. n. 1. Etalare. 2. Partea inferioar─â, ├«n form─â de trunchi de con, a cuvei unui furnal. ÔÇô Din fr. ├ętalage.
ETAL├üJ, etalaje, s. n. 1. Etalare. 2. Partea inferioar─â, ├«n form─â de trunchi de con, a cuvei unui furnal. ÔÇô Din fr. ├ętalage.
ETALÁJ, etalaje, s. n. 1. Etalare. 2. Partea inferioară a cuvei cuptorului înalt.
etaláj s. n., pl. etaláje
etaláj s. n., pl. etaláje
ETALÁJ s. v. expunere.
ETAL├üJ s.n. 1. Faptul de a etala; etalare. 2. Partea inferioar─â a cuvei unui furnal. [< fr. ├ętalage].
ETAL├üJ s. n. 1. etalare. 2. expozi╚Ťie de m─ârfuri; vitrin─â; marfa expus─â. 3. (tehn.) partea inferioar─â a cuvei unui furnal. 4. (fig.) expunere ostentativ─â, parad─â. (< fr. ├ętalage)
etalaj n. 1. expunere de m─ârfuri sau m─ârfurile ├«nse╚Öi; 2. fig. parad─â, ostenta╚Ťiune vanitoas─â: etalaj de erudi╚Ťiune.
*etal├íj n., pl. e (fr. ├ętalage, d. ├ętaler, a expune, a etala, d. ├ętal, germ. stall, staul, grajd. V. stal, stelaj). Expunere de m─ârfur─ş. M─ârfur─ş expuse. Fig. Parad─â, ostenta╚Ťiune vanitoas─â: etalaj de lux, de erudi╚Ťiune.
ETALAJ s. etalare, expunere, întindere. (~ mărfii pe tarabă.)

Etalaj dex online | sinonim

Etalaj definitie

Intrare: etalaj
etalaj substantiv neutru
etalagiu