etală definitie

2 intrări

17 definiții pentru etală

etala vtr [At: PROT.-POP., N. D. / Pzi: ~lez / E: fr étaler] 1 vt (C. i. marfă) A expune spre vânzare. 2 vt (Pex; c. i. diverse obiecte) A expune (cu ostentație) pentru a fi privit sau admirat. 3-4 vtr (Fig; prin abstractizare) A (se) face cunoscut atenției publice.
eta sf [At: LTR2 / Pl: ~le / E: fr étale] Nivel de apă staționar dintre flux și reflux.
ETALÁ, etalez, vb. I. Tranz. A expune (cu ostentație) ceva pentru a fi privit sau admirat. – Din fr. étaler.
ETALÁ, etalez, vb. I. Tranz. A expune (cu ostentație) ceva pentru a fi privit sau admirat. – Din fr. étaler.
ETALÁ, etalez, vb. I. Tranz. A expune ceva pentru a fi privit sau admirat. Ia uite cum își etalează perlele. CAMIL PETRESCU, T. II 94.
etalá (a ~) vb., ind. prez. 3 etaleáză
etalá vb., ind. prez. 1 sg. etaléz, 3 sg. și pl. etaleáză
etálă s. f., pl. etále
ETALÁ vb. 1. (livr.) a exhiba. (Își ~ toaletele.) 2. v. expune. 3. v. demonstra.
ETALÁ vb. I. tr. A expune, a arăta ceva spre a fi privit, admirat. [< fr. étaler].
ETÁLĂ s.f. Apa staționară dintre flux și reflux. [< fr. étale].
ETALÁ vb. tr. 1. a expune spre a fi privit, admirat. 2. (la jocul de cărți) a depune pe masă, pe față, unele formații de cărți. (< fr. étaler)
ETÁLĂ s. f. apa staționară dintre flux și reflux. (< fr. étale)
A ETALÁ ~éz tranz. (merite, bunuri materiale sau spirituale) A expune (cu ostentație) pentru a fi privit și admirat de public; a exhiba. ~ talentul. /<fr. étaler
etalà v. 1. a expune mărfuri spre vânzare; 2. fig. a arăta cu fală: își etalează știința; 3. a se pune în evidență cu ostentațiune: s’etalează în public.
*etaléz v. tr. (fr. étaler. V. etalaj). Fac paradă de: a etala un mare lux, o mare erudițiune.
ETALA vb. 1. (livr.) a exhiba. (Își ~ toaletele.) 2. a arăta, a expune, a întinde. (Își ~ marfa pe tarabă.) 3. a demonstra. (Și-a ~ din plin cunoștințele.)

etală dex

Intrare: etala
etala verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: etală
etală substantiv feminin