etaja vtr [At: ANGHEL, PR. 147 / Pzi: ~jez / E: fr étager] 1-4 A (se) așeza în etaje (1-2).

ETAJÁ, etajez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) așeza în rânduri suprapuse, în etaje. – Din fr. étager.

ETAJÁ, etajez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) așeza în rânduri suprapuse, în etaje. – Din fr. étager.

ETAJÁ, etajez, vb. I. Tranz. A așeza în etaje, în rînduri suprapuse. Kremlinul... e un rezumat al istoriei Rusiei, etajat și despărțit in epoci de la Ruric și pînă la ultimii autocrați Romanovi. SADOVEANU, C. 45. ◊ Refl. Am sub ochi... o serie de capete care se etajează, o piramidă de efigii care se suprapun. ANGHEL, PR. 147.

etajá (a ~) vb., ind. prez. 3 etajeáză, 1 pl. etajắm; conj. prez. 3 să etajéze; ger. etajấnd

etajá vb., ind. prez. 1 sg. etajéz, 3 sg. și pl. etajeáză, 1 pl. etajăm; conj. prez. 3 sg. și pl. etajéze; ger. etajând

ETAJÁ vb. I. tr., refl. A (se) așeza în etaje, în rânduri suprapuse. [P.i. 3,6 -jează, ger. -jând. / < fr. étager].

ETAJÁ vb. tr., refl. a (se) așeza în etaje, în rânduri suprapuse. (< fr. étager)

A ETAJÁ ~éz tranz. A face să se etajeze; a suprapune. /<fr. étager

A SE ETAJÁ pers. 3 se~éază A se dispune în etaje; a se așeza în rânduri suprapuse; a se suprapune. /<fr. étager