Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru estrage

estrage v vz extrage
extrage vt [At: ASACHI, E. I, 74/1 / V: est~ / Pzi: ~rag / E: fr extraire, lat extrahere (dup─â trage)] 1 (Mat; ├«e) A ~ ├«ntregii A transforma o frac╚Ťie supraunitar─â ├«ntr-o frac╚Ťie mixt─â sau ├«ntr-un num─âr ├«ntreg. 2 (Mat; c. i. r─âd─âcina unui num─âr) A determina prin calcul. 3 A separa o substan╚Ť─â dintr-un compus, sau din secre╚Ťia unui organ, a unei plante. 4 (C. i. no╚Ťiuni abstracte) A scoate dintr-un ansamblu de fapte. 5 (C. i. no╚Ťiuni abstracte) A degaja ideile, concluziile. 6 (C. i. no╚Ťiuni abstracte) A ob╚Ťine dintr-o surs─â printr-o opera╚Ťie mintal─â. 7 A scoate, a trage afar─â ceva dintr-un loc, dintr-un corp ├«n care s-a format sau a fost introdus. 8 A lua dintr-un ansamblu un element, o parte. 9 (C. i. pasaje, rezumate, extrase) A deta╚Öa. 10 (C. i. pasaje, rezumate, extrase) A selecta. 11 (C. i. minerale, ╚Ťi╚Ťei etc.) A scoate din p─âm├ónt Si: a exploata. 12 (C. i. un corp str─âin, un organ) A scoate afar─â din corp pe cale chirurgical─â.
EXTR├üGE, extr├íg, vb. III. Tranz. 1. A scoate o substan╚Ť─â dintr-un material, a separa o substan╚Ť─â de alta prin diferite procedee. ÔÖŽ A scoate un corp din locul ├«n care s-a format sau ├«n care a fost introdus. 2. (Mat.; ├«n expr.) A extrage r─âd─âcina p─âtrat─â (sau cubic─â etc.) = a calcula r─âd─âcina p─âtrat─â (sau cubic─â etc.) a unui num─âr dat. ÔÇô Din lat. extrahere (dup─â trage).
EXTR├üGE, extr├íg, vb. III. Tranz. 1. A scoate o substan╚Ť─â dintr-un material, a separa o substan╚Ť─â de alta prin diferite procedee. ÔÖŽ A scoate un corp din locul ├«n care s-a format sau ├«n care a fost introdus. 2. (Mat.; ├«n expr.) A extrage r─âd─âcina p─âtrat─â (sau cubic─â etc.) = a calcula r─âd─âcina p─âtrat─â (sau cubic─â etc.) a unui num─âr dat. ÔÇô Din lat. extrahere (dup─â trage).
EXTR├üGE, extr├íg, vb. III. Tranz. 1. A scoate o substan╚Ť─â dintr-un material, a separa o substan╚Ť─â de alta prin diferite procedee. Ma╚Öinile extrag zah─ârul din sfecl─â. ÔŚŐ Fig. Din v├«na popular─â extrage Delavrancea ╚Öi unele motive de basm. VIANU, A. P. 172. 2. A scoate o materie, un corp dintr-un loc sau dintr-un corp ├«n care s-a format ori ├«n care s-a introdus. ╚śi-a extras o m─âsea. Ôľş Mierea albinelor poart─â parfumul florilor din care-i extras─â. VLAHU╚Ü─é, O. A. 454. ÔŚŐ Refl. pas. Oamenii au ├«nceput s─â ├«nal╚Ťe sonde. A ├«nceput s─â se extrag─â petrol ÔÇô o nou─â bog─â╚Ťie a regiunii. SC├ÄNTEIA, 1953, nr. 2819. 3. (Mat.; ├«n expr.) A extrage r─âd─âcina p─âtrat─â (cubic─â etc.) = a afla un num─âr care, ridicat la p─âtrat (la cub etc.), s─â dea un num─âr dat.
extráge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. extrág, imperf. 3 sg. extrăgeá; part. extrás
extr├íge vb. Ôćĺ trage
EXTR├üGE vb. 1. a scoate, (pop.) a trage. (A ~ o m─âsea, un cui, un glon╚Ť.) 2. a lua, a scoate. (A ~ ap─â din f├ónt├ón─â.)
ESTRÁGE vb. III. v. extrage.
EXTR├üGE vb. III. tr. 1. A separa ceva dintr-o materie din care f─âcea parte, ├«n care era ├«ncorporat. ÔÖŽ A scoate un corp din locul ├«n care a intrat sau unde s-a format. 2. A scoate un citat, un fragment dintr-un text, dintr-o carte etc. 3. A c─âuta r─âd─âcina p─âtrat─â a unui num─âr. [P.i. extr├íg, var. estrage vb. III. / cf. fr. extraire, lat. extrahere, dup─â trage].
EXTR├üGE vb. tr. 1. a separa ceva dintr-o materie ├«ncorporat─â. ÔŚŐ a scoate un corp din locul ├«n care a intrat sau unde s-a format. 2. a scoate un citat, un fragment dintr-un text. 3. a calcula r─âd─âcina (p─âtrat─â, cubic─â) a unui num─âr. (< lat. extrahere)
A EXTR├üGE extr├íg tranz. 1) (substan╚Ťe) A separa dintr-un material (prin diverse procedee). 2) (z─âc─âminte minerale) A dob├óndi prin extrac╚Ťie; a scoate. 3) (obiecte) A scoate din locul ├«n care a fost sau ├«n care a intrat. ~ un dinte. ~ un glon╚Ť. 4) (citate, fragmente) A copia cu un anumit scop. 5) (r─âd─âcina p─âtrat─â sau cubic─â) A determina prin calcul. /<lat. extrahere
extrage v. 1. a trage din: a extrage minereuri din sol; 2. a separa o substan╚Ť─â de alta printrÔÇÖo opera╚Ťiune chimic─â: a extrage zah─âr din sfecle; 3. a scoate dintrÔÇÖo carte sau dintrÔÇÖun registru: a extrage un pasaj dintrÔÇÖo oper─â; 4. Arit. a c─âuta r─âd─âcina unui num─âr: a extrage r─âd─âcina p─âtrat─â sau cubic─â.
*extr├íg, -tr├ís, a -tr├íge v. tr. (ex- ╚Öi trag, dup─â lat. ├ęx-traho, ex-tr├íhere). Separ o substan╚Ť─â dintrÔÇÖun corp din care face parte, scot: a extrage zahar din sfecl─â, aur dintrÔÇÖun bulg─âre aurifer. Scot, trag afar─â: a extrage sare din ocn─â, un dinte din gur─â. Copiez: a extrage un pasagi┼ş dintrÔÇÖo carte. Mat. Caut, g─âsesc: a extrage r─âd─âcina p─âtrat─â sa┼ş cubic─â a unu─ş num─âr. Extrag ├«ntregi─ş con╚Ťinu╚Ť─ş ├«ntrÔÇÖun num─âr frac╚Ťionar, caut de c├«te or─ş unitatea e con╚Ťinut─â ├«n acest num─âr.
EXTRAGE vb. 1. a scoate, (pop.) a trage. (A ~ o m─âsea, un cui, un glon╚Ť.) 2. a lua, a scoate. (A ~ ap─â din f├«nt├«n─â.)
extrage, extrag v. t. (intl.) a fura din buzunare.

Estrage dex online | sinonim

Estrage definitie

Intrare: extrage
extrage verb grupa a III-a conjugarea a X-a
estrage verb grupa a III-a conjugarea a X-a