28 definiții pentru estorcare
estorcare sf vz extorcare extorca vt [At: DEX / V: est~ / Pzi: ~chez / E: fr extorquer, lat extorquere] A obține un lucru de la cineva cu forța, prin amenințări, violență, șantaj etc. extorcare sf [At: DEX / V: est~ / Pl: ~cări / E: extorca] Obținere a unui lucru de la cineva cu forța, prin amenințări, violență, șantaj etc Si: extorcat1, extorsiune. ESTORCÁ vb. I
v. extorca. ESTORCÁRE s. f. v. extorcare. EXTORCÁ, extorchez,
vb. I.
Tranz. A obține ceva cu forța, prin amenințări, violență, șantaj etc. [
Var.:
estorcá vb. I] – Din
fr. extorquer, lat. extorquere. EXTORCÁRE, extorcări,
s. f. Acțiunea de a extorca și rezultatul ei; extorsiune. [
Var.:
estorcáre s. f.] –
V. extorca. ESTORCÁ vb. I
v. extorca. ESTORCÁRE s. f. v. extorcare. EXTORCÁ, extorchez,
vb. I.
Tranz. A obține un lucru de la cineva cu forța, prin amenințări, violență, șantaj etc. [
Var.:
estorcá vb. I] – Din
fr. extorquer, lat. extorquere. EXTORCÁRE, extorcări,
s. f. Acțiunea de a extorca și rezultatul ei; extorsiune. [
Var.:
estorcáre s. f.] –
V. extorca. ESTORCÁ, estorchez,
vb. I.
Tranz. (Franțuzism; cu privire la un obiect, la bani etc.) A obține ceva cu orice preț, mai ales prin înșelătorie, prin amenințări, prin forță, prin șantaj sau teroare; a stoarce.
EXTORCÁ, extorchez,
vb. I.
Tranz. (Franțuzism) A obține un lucru de la cineva cu forța, prin amenințări, șantaj etc.
extorcá (a ~) vb.,
ind. prez. 3 extorcheáză
extorcáre s. f.,
g.-d. art. extorcắrii;
pl. extorcắri
extorcá vb., ind. prez. 1 sg. extorchéz, 3 sg. și pl. extorcheáză extorcáre s. f., g.-d. art. extorcării; pl. extorcări EXTORCÁ vb. (fig.) a scurge, a stoarce. (A ~ pe cineva de bani.) EXTORCÁRE s. (fig.) stoarcere. (~ cuiva de bani.) ESTORCÁ vb. I. v.
extorca. ESTORCÁRE s.f. v.
extorcare. EXTORCÁ vb. I. tr. A obține (ceva, în special bani) cu forța, prin amenințări; a stoarce. [Var. estorca vb. I. / < fr. extorquer].
EXTORCÁRE s.f. Acțiunea de a extorca și rezultatul ei; extorcație; extorsiune. [Var. estorcare s.f. / <
extorca].
EXTORCÁ vb. tr. a obține ceva (în special bani) cu forța, prin amenințări; a stoarce. (< fr. extorquer, lat. extorquere)
A EXTORCÁ ~chéz tranz. (lucruri, promisiuni, favoruri etc.) A obține fără consimțământul deținătorului (prin amenințări, violentă, șantaj). /<fr. extorquer, lat. extorquere EXTORCA vb. (fig.) a scurge, a stoarce. (A ~ pe cineva de bani.) EXTORCARE s. (fig.) stoarcere. (~ cuiva de bani.) Estorcare dex online | sinonim
Estorcare definitie
Intrare: extorca
estorca verb grupa I conjugarea a II-a
extorca verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: extorcare
extorcare substantiv feminin