estorcare definitie

28 definiții pentru estorcare

estorca vt vz extorca
estorcare sf vz extorcare
extorca vt [At: DEX / V: est~ / Pzi: ~chez / E: fr extorquer, lat extorquere] A obține un lucru de la cineva cu forța, prin amenințări, violență, șantaj etc.
extorcare sf [At: DEX / V: est~ / Pl: ~cări / E: extorca] Obținere a unui lucru de la cineva cu forța, prin amenințări, violență, șantaj etc Si: extorcat1, extorsiune.
ESTORCÁ vb. I v. extorca.
ESTORCÁRE s. f. v. extorcare.
EXTORCÁ, extorchez, vb. I. Tranz. A obține ceva cu forța, prin amenințări, violență, șantaj etc. [Var.: estorcá vb. I] – Din fr. extorquer, lat. extorquere.
EXTORCÁRE, extorcări, s. f. Acțiunea de a extorca și rezultatul ei; extorsiune. [Var.: estorcáre s. f.] – V. extorca.
ESTORCÁ vb. I v. extorca.
ESTORCÁRE s. f. v. extorcare.
EXTORCÁ, extorchez, vb. I. Tranz. A obține un lucru de la cineva cu forța, prin amenințări, violență, șantaj etc. [Var.: estorcá vb. I] – Din fr. extorquer, lat. extorquere.
EXTORCÁRE, extorcări, s. f. Acțiunea de a extorca și rezultatul ei; extorsiune. [Var.: estorcáre s. f.] – V. extorca.
ESTORCÁ, estorchez, vb. I. Tranz. (Franțuzism; cu privire la un obiect, la bani etc.) A obține ceva cu orice preț, mai ales prin înșelătorie, prin amenințări, prin forță, prin șantaj sau teroare; a stoarce.
EXTORCÁ, extorchez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A obține un lucru de la cineva cu forța, prin amenințări, șantaj etc.
extorcá (a ~) vb., ind. prez. 3 extorcheáză
extorcáre s. f., g.-d. art. extorcắrii; pl. extorcắri
extorcá vb., ind. prez. 1 sg. extorchéz, 3 sg. și pl. extorcheáză
extorcáre s. f., g.-d. art. extorcării; pl. extorcări
EXTORCÁ vb. (fig.) a scurge, a stoarce. (A ~ pe cineva de bani.)
EXTORCÁRE s. (fig.) stoarcere. (~ cuiva de bani.)
ESTORCÁ vb. I. v. extorca.
ESTORCÁRE s.f. v. extorcare.
EXTORCÁ vb. I. tr. A obține (ceva, în special bani) cu forța, prin amenințări; a stoarce. [Var. estorca vb. I. / < fr. extorquer].
EXTORCÁRE s.f. Acțiunea de a extorca și rezultatul ei; extorcație; extorsiune. [Var. estorcare s.f. / < extorca].
EXTORCÁ vb. tr. a obține ceva (în special bani) cu forța, prin amenințări; a stoarce. (< fr. extorquer, lat. extorquere)
A EXTORCÁ ~chéz tranz. (lucruri, promisiuni, favoruri etc.) A obține fără consimțământul deținătorului (prin amenințări, violentă, șantaj). /<fr. extorquer, lat. extorquere
EXTORCA vb. (fig.) a scurge, a stoarce. (A ~ pe cineva de bani.)
EXTORCARE s. (fig.) stoarcere. (~ cuiva de bani.)

estorcare dex

Intrare: extorca
estorca verb grupa I conjugarea a II-a
extorca verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: extorcare
estorcare
extorcare substantiv feminin
Intrare: estorcare
estorcare