Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

22 defini╚Ťii pentru estompat

estompa [At: NEGULICI / V: (├«nv) ext~ / Pzi: ~pez / E: fr estomper] 1 vt A trece cu estompa peste un desen pentru a potrivi intensitatea umbrelor ╚Öi trecerea gradat─â la lumin─â. 2 vt (Pex) A sl─âbi intensitatea unei culori sau a unor contururi. 3-4 vtr (Fig) A (se) face vag. 5-6 vtr (Fig) A (se) diminua. 7 vr A ├«nceta (total sau par╚Ťial) s─â mai existe Si: a disp─ârea, a se pierde, a se ╚Öterge.
estompat, ~─â a [At: BASSARABESCU, V. 43 / Pl: ~a╚Ťi, ~e / E: estompa] 1 Cu conturul ╚Öters. 2 Ale c─ârui umbre sunt atenuate. 3 (D. no╚Ťiuni abstracte) Care a devenit (mai) pu╚Ťin clar Si: sl─âbit, sc─âzut. 4 (D. culori) Lipsit de str─âlucire Si: ╚Öters. 5 (Fig) Pierdut ├«n umbr─â Si: vag, imprecis.
extompa v vz estompa
ESTOMP├ü, estompez, vb. I. Tranz. A trece cu estompa peste un desen pentru a potrivi intensitatea umbrelor ╚Öi trecerea gradat─â la lumin─â; p. ext. a atenua, a umbri, a sl─âbi intensitatea unei culori sau a unor contururi. ÔÖŽ Tranz. ╚Öi refl. Fig. A (se) face vag, imprecis, a (se) ├«nv─âlui, a (se) diminua. ÔÇô Din fr. estomper.
ESTOMP├üT, -─é, estompa╚Ťi, -te, adj. Cu conturul ╚Öters, ale c─ârui umbre sunt atenuate; fig. pierdut ├«n umbr─â, vag, imprecis. ÔÇô V. estompa.
ESTOMP├ü, estompez, vb. I. Tranz. A trece cu estompa peste un desen pentru a potrivi intensitatea umbrelor ╚Öi trecerea gradat─â la lumin─â; p. ext. a atenua, a umbri, a sl─âbi intensitatea unei culori sau a unor contururi. ÔÖŽ Tranz. ╚Öi refl. Fig. A (se) face vag, imprecis, a (se) ├«nv─âlui, a (se) diminua. ÔÇô Din fr. estomper.
ESTOMP├üT, -─é, estompa╚Ťi, -te, adj. Cu conturul ╚Öters, ale c─ârui umbre sunt ├«ndulcite; fig. pierdut ├«n umbr─â, vag, imprecis. ÔÇô V. estompa.
ESTOMP├ü, estompez, vb. I. Tranz. A trece cu estompa peste un desen pentru a potrivi intensitatea umbrelor; p. ext. a atenua, a diminua, a sl─âbi (intensitatea unei culori sau a unor contururi). Adina Buhu╚Ö ├«╚Öi potrivea p─âl─âria ├«n fa╚Ťa oglinzii, estompa cu puful ro╚Öul din pome╚Ťii obrajilor. C. PETRESCU, O. P. II 216. Fumul... se destram─â la fiece deschidere de u╚Ö─â, estomp├«nd figurile ╚Öi liniile ca ├«ntr-un vis. ANGHEL, PR. 190. ÔŚŐ Fig. [Scriitorii] trebuie s─â combat─â cu intransigen╚Ť─â influen╚Ťele ideologiei du╚Ömane care caut─â s─â estompeze conflictele din realitate. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 300, 2/6.
ESTOMP├üT, -─é, estompa╚Ťi, -te, adj. Cu conturul ╚Öters; fig. pierdut ├«n umbr─â, vag, imprecis. S-au oprit s─â priveasc─â ├«ntinderea c├«mpurilor, cu v─âile de departe ╚Öi cu satele estompate ├«n p├«cl─â. C. PETRESCU, A. 436. Degetele ei apucar─â un carton, o poz─â veche cu o feti╚Ť─â de vreo zece ani: ochi mici, spr├«ncene abia estompate, gura z├«mbitoare. BASSARABESCU, V. 43.
estompá (a ~) vb., ind. prez. 3 estompeáză
estomp├í vb., ind. prez. 1 sg. estomp├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. estompe├íz─â
ESTOMPÁ vb. 1. a se șterge. (Conturul i s-a ~.) 2. v. voala.
ESTOMPÁT adj. 1. neclar, șters, vag. (Un contur ~.) 2. pal, palid, pierdut, stins, șters, (reg.) sărbeziu, (fig.) dulce, moale. (Culori ~.) 3. v. voalat.
A estompa Ôëá a reliefa, a sublinia
ESTOMP├ü vb. I. tr. A potrivi umbrele unui desen cu o estomp─â; (p. ext.) a umbri u╚Öor contururile. ÔÖŽ tr., refl. (Fig.) A (se) atenua, a (se) diminua. [< fr. estomper].
ESTOMPÁ vb. I. tr. a potrivi, a atenua umbrele unui desen cu o estompă; (p. ext.) a umbri ușor contururile. II. tr., refl. (fig.) a (se) face vag, a (se) diminua; a (se) voala. (< fr. estomper)
A ESTOMP├ü ~├ęz 1. tranz. 1) (desene) A potrivi cu o estomp─â. 2) (contururile unui desen) A sl─âbi ├«n intensitate, dot├ónd cu o umbr─â imprecis─â. 3) fig. A face s─â se estompeze. /<fr. estomper
A SE ESTOMP├ü m─â ~├ęz intranz. (despre imagini) A deveni mai pu╚Ťin intens; a se face vag; a se dilua; a sl─âbi; a se amortiza; a se atenua. /<fr. estomper
estompà v. 1. (la pictură) a desena cu estompa; 2. fig. a atenua, a Îndulci: a estompă o povestire prea crudă.
*estomp├ęz v. tr. (fr. estomper). ├Äntind cu estompa cre─şonu pe h├«rtie.
ESTOMPA vb. 1. a se șterge. (Conturul i s-a ~.) 2. a se voala. (Vocea i s-a ~.)
ESTOMPAT adj. 1. neclar, șters, vag. (Un contur ~.) 2. pal, palid, pierdut, stins, șters, (reg.) sărbeziu, (fig.) dulce, moale. (Culori ~.) 3. voalat. (Voce ~.)

Estompat dex online | sinonim

Estompat definitie

Intrare: estompa
estompa verb grupa I conjugarea a II-a
extompa
Intrare: estompat
estompat adjectiv