estima vt [At: STAMATI, D. / Pzi: ~mez / E: fr estimer, lat aestimare] 1 A evalua (cu aproximație). 2 A aprecia mărimea, valoarea etc. pe baza unor date incomplete. 3 (Fîr) A stima.

estimat1 sn [At: DEX / Pl: ~e / E: estima] Valoare aproximativă cu care se înlocuiește valoarea exactă a unei mărimi atunci când măsurarea acesteia nu este posibilă sau poate fi afectată de erori.

estimat2, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~ați, ~e / E: estima] 1 Căruia i s-a determinat valoarea Si: evaluat. 2 (D. o mărime, o cantitate etc.) Calculat cu aproximație Si: evaluat. 3 (Nav; îs) Punct ~ Punct în care se află o navă, calculat prin estimă. 4 (Nav; îs) Navigație ~ă Navigație care folosește estima ca procedeu de orientare și deteminare a poziției unei nave.

ESTIMÁ, estimez, vb. I. Tranz. A evalua (cu aproximație), a aprecia mărimea, valoarea etc. pe baza unor date incomplete. – Din fr. estimer, lat. aestimare.

ESTIMÁT, estimate, s. n. Valoare aproximativă cu care se înlocuiește valoarea exactă a unei mărimi atunci când măsurarea experimentală a acesteia este afectată de erori. – V. estima.

ESTIMÁ, estimez, vb. I. Tranz. A evalua (cu aproximație), a aprecia mărimea, valoarea etc. pe baza unor date incomplete. – Din fr. estimer, lat. aestimare.

ESTIMÁT, estimate, s. n. Valoare aproximativă cu care se înlocuiește valoarea exactă a unei mărimi atunci când măsurarea experimentală a acesteia este afectată de erori. – V. estima.

ESTIMÁ, estimez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A determina prețul, cantitatea, valoarea exactă a unui lucru; a evalua, a prețui. Estimăm... numai briliantele, căci numai ele ne interesează. Oricînd se pot demonta și a doua zi reapar în vitrină. C. PETRESCU, A. 326. Exacta cîtime a stînjenilor n-am putut-o estima. I. IONESCU, M. 22.

estimá (a ~) vb., ind. prez. 3 estimeáză

estimát s. n., pl. estimáte

estimá vb., ind. prez. 1 sg. estiméz, 3 sg. și pl. estimeáză

estimát s. n., pl. estimáte

ESTIMÁ vb. v. evalua.

ESTIMÁ vb. I. tr. A stabili valoarea aproximativă a unui bun sau a unui obiect; a evalua, a prețui. [< fr. estimer, it. estimare, lat. aestimare].

ESTIMÁ vb. tr. a evalua cu aproximație, a aprecia mărimea, valoarea etc., pe baza unor date incomplete. (< fr. estimer, lat. aestimare)

ESTIMÁT s. n. valoare aproximativă cu care se înlocuiește valoarea exactă a unei mărimi, în caz de erori. (< estima)

A ESTIMÁ ~éz tranz. (obiecte) A examina calitativ și cantitativ, stabilind prețul sau valoarea; a aprecia; a evalua; a prețui. /<fr. estimer, lat. aestimare

*estiméz v. tr. (lat. áestimo, -áre. V. stimez). Evaluez, prețuĭesc, hotărăsc valoarea: a estima o casă.

ESTIMA vb. a aprecia, a calcula, a evalua, a măsura, a prețui, a socoti, (livr.) a priza, (înv. și reg.) a prinde, (înv.) a prețălui, a sămălui. (A ~ valoarea unui obiect.)