estimă definitie

2 intrări

20 definiții pentru estimă

estima vt [At: STAMATI, D. / Pzi: ~mez / E: fr estimer, lat aestimare] 1 A evalua (cu aproximație). 2 A aprecia mărimea, valoarea etc. pe baza unor date incomplete. 3 (Fîr) A stima.
esti sf [At: LTR2 / Pl: ~me / E: fr estime] Procedeu de determinare a punctului în care se află o navă pe glob, ținând seama numai de drumul și de viteza acesteia.
ESTIMÁ, estimez, vb. I. Tranz. A evalua (cu aproximație), a aprecia mărimea, valoarea etc. pe baza unor date incomplete. – Din fr. estimer, lat. aestimare.
ESTÍMĂ, estime, s. f. Determinare a punctului în care se află o navă pe glob, ținând seama numai de drumul și de viteza acesteia. – Din fr. estime.
ESTIMÁ, estimez, vb. I. Tranz. A evalua (cu aproximație), a aprecia mărimea, valoarea etc. pe baza unor date incomplete. – Din fr. estimer, lat. aestimare.
ESTÍMĂ, estime, s. f. Determinare a punctului în care se află o navă pe glob, ținând seama numai de drumul și de viteza acesteia. – Din fr. estime.
ESTIMÁ, estimez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A determina prețul, cantitatea, valoarea exactă a unui lucru; a evalua, a prețui. Estimăm... numai briliantele, căci numai ele ne interesează. Oricînd se pot demonta și a doua zi reapar în vitrină. C. PETRESCU, A. 326. Exacta cîtime a stînjenilor n-am putut-o estima. I. IONESCU, M. 22.
estimá (a ~) vb., ind. prez. 3 estimeáză
estímă s. f., g.-d. art. estímei; pl. estíme
estimá vb., ind. prez. 1 sg. estiméz, 3 sg. și pl. estimeáză
estímă s. f., g.-d. art. estímei; pl. estíme
ESTIMÁ vb. v. evalua.
ESTIMÁ vb. I. tr. A stabili valoarea aproximativă a unui bun sau a unui obiect; a evalua, a prețui. [< fr. estimer, it. estimare, lat. aestimare].
ESTÍMĂ s.f. Determinarea punctului în care se află o navă pe glob, ținând seama de drumul și de viteza acesteia. [< fr. estime].
ESTIMÁ vb. tr. a evalua cu aproximație, a aprecia mărimea, valoarea etc., pe baza unor date incomplete. (< fr. estimer, lat. aestimare)
ESTÍMĂ s. f. determinare aproximativă a poziției unei nave, ținând seama de drumul și distanța parcursă. (< fr. estime)
A ESTIMÁ ~éz tranz. (obiecte) A examina calitativ și cantitativ, stabilind prețul sau valoarea; a aprecia; a evalua; a prețui. /<fr. estimer, lat. aestimare
*estiméz v. tr. (lat. áestimo, -áre. V. stimez). Evaluez, prețuĭesc, hotărăsc valoarea: a estima o casă.
ESTIMA vb. a aprecia, a calcula, a evalua, a măsura, a prețui, a socoti, (livr.) a priza, (înv. și reg.) a prinde, (înv.) a prețălui, a sămălui. (A ~ valoarea unui obiect.)
ESTIMĂ metodă de determinare a poziției aeronavei în zbor folosind ca elemente de bază drumul și distanța parcursă față de un punct determinat precis prin observații astronomice. Estima utilizează drept procedee trasarea elementelor de navigație pe hartă sau calculul cu ajutorul taselor de estimă, punctul obținut se numește punct estimat, iar navigația bazată pe estimă – navigație estimată.

estimă dex

Intrare: estimă
estimă substantiv feminin
Intrare: estima
estima verb grupa I conjugarea a II-a