estetizant, ~ă [At: LOVINESCU, S. VIII, 161 / Pl: ~nți, ~e / E: estetiza + -ant] 1-2 smf, a (Persoană) care acordă, în artă, o importanță excesivă formei artistice. 3-4 smf Estet (1-2). 5-12 a Estet (5-12).

ESTETIZÁNT, -Ă, estetizanți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de estetism, privitor la estetism. 2. S. m. și f. Estet. – Din (1) estetism, (2) estetică.

ESTETIZÁNT, -Ă, estetizanți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de estetism, privitor la estetism. 2. S. m. și f. Estet. – Din (1) estetism, (2) estetică.

estetizánt adj. m., s. m., pl. estetizánți; adj. f., s. f. estetizántă, pl. estetizánte

estetizánt adj. m., s. m., pl. estetizánți; f. sg. estetizántă, pl. estetizánte

ESTETIZÁNT s. estet.

ESTETIZÁNT, -Ă adj. Cu caracter voit estetic. [< estetiza + -ant].

ESTETIZÁNT, -Ă adj. care estetizează. (< estetiza + -ant)

ESTETIZANT s. estet.