Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

22 defini╚Ťii pentru estetic─â

estetic, ~─â [At: MAN. ├ÄNV. 97/17 / S: (├«nv) ~the~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr esth├ętique] 1-2 sf, a (╚śtiin╚Ť─â) care studiaz─â legile ╚Öi categoriile artei, considerat─â forma cea mai ├«nalt─â de creare ╚Öi de receptare a frumosului. 3 sf Manual care cuprinde no╚Ťiunile de baz─â ale esteticii (1). 4 sf Concep╚Ťie estetic─â (9) proprie unui filozof, unui artist, unui curent literar, unei mi╚Öc─âri artistice etc. 5 sf Ansamblu de caracteristici corespunz─âtoare unor criterii de apreciere estetic─â, prin care o fiin╚Ť─â sau un lucru trezesc admira╚Ťie. 6 sf Realizare artistic─â a unei opere literare. 7 sf Totalitatea mijloacelor de exprimare a unei limbi (privite sub aspectul con╚Ťinutului lor afectiv). 8 sf Criteriu de apreciere intuitiv bazat pe bunul gust. 9 a Care este specific esteticii (1). 10 a Care se refer─â la estetic─â (1). 11 a Care apar╚Ťine esteticii (1). 12 a Care este ├«n conformitate cu principiile sau cu legile esteticii (1). 13 av Din punctul de vedere al esteticii (1). 14 a Care constituie un ansamblu de caracteristici corespunz─âtoare unor criterii de apreciere estetic─â (9), prin care o fiin╚Ť─â sau un lucru trezesc admira╚Ťie Cffrumos. 15 a Artistic. 16 a Care se refer─â la mijloacele de exprimare afectiv─â a limbii Si: stilistic. 17 av Din punctul de vedere al artei. 18 a Care este conform unor criterii de apreciere bazate pe bunul gust. 19 a (Med; ├«s) Chirurgie ~ Opera╚Ťie care are ca rezultat ├«nfrumuse╚Ťarea formelor corpului. 20 smf (Rar) Estetician. 21 sns (De obicei articulat) Concept al esteticii (1) Si: frumos. 22 sm (Articulat) Calitate a ceea ce este estetic (15). 23 sm (Articulat) Realizare artistic─â a unei opere literare. corectat─â
EST├ëTIC, -─é, estetici, -ce, s. f., s. n., adj. 1. S. f. ╚śtiin╚Ť─â care studiaz─â legile ╚Öi categoriile artei, considerat─â ca forma cea mai ├«nalt─â de creare ╚Öi de receptare a frumosului; ansamblu de probleme privitoare la esen╚Ťa artei, la raporturile ei cu realitatea, la metoda crea╚Ťiei artistice, la criteriile ╚Öi genurile artei. 2. S. n. art. Ansamblul ├«nsu╚Öirilor ╚Öi al fenomenelor studiate de estetic─â (1). 3. Adj. Care apar╚Ťine esteticii (1), privitor la estetic─â; care prive╚Öte frumosul, care corespunde cerin╚Ťelor esteticii; frumos. ÔÇô Din fr. esth├ętique.
EST├ëTIC, -─é, estetici, -ce, subst., adj. 1. S. f. ╚śtiin╚Ť─â care studiaz─â legile ╚Öi categoriile artei, considerat─â ca forma cea mai ├«nalt─â de creare ╚Öi de receptare a frumosului; ansamblu de probleme privitoare la esen╚Ťa artei, la raporturile ei cu realitatea, la metoda crea╚Ťiei artistice, la criteriile ╚Öi genurile artei. 2. S. n. art. Ansamblul ├«nsu╚Öirilor ╚Öi al fenomenelor studiate de estetic─â (1). 3. Adj. Care apar╚Ťine esteticii (1), privitor la estetic─â (1); care prive╚Öte frumosul, care corespunde cerin╚Ťelor esteticii (1); frumos. ÔÇô Din fr. esth├ętique.
EST├ëTIC, -─é, estetici, -e, adj. Care se refer─â la estetic─â, care corespunde cerin╚Ťelor esteticii; p. ext. frumos. Problema con╚Ťinutului, problema care hot─âr─â╚Öte valoarea operei de art─â, nu poate fi ├«ns─â rezolvat─â dec├«t pe calea unei juste orient─âri ideologice ╚Öi estetice. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 360, 4/3. Eminescu pune ├«n valoare virtualit─â╚Ťile estetice ale limbii rom├«ne╚Öti. ROSETTI, S. L. 58. Romantismul a sf─âr├«mat toate regulile ╚Öi legile estetice ale clasicismului. GHEREA, ST. CR. I 27.
EST├ëTIC─é s. f. ╚śtiin╚Ťa care studiaz─â legile artei, problemele privitoare la esen╚Ťa artei, la raporturile ei cu realitatea, la metoda crea╚Ťiei artistice, la criteriile ╚Öi genurile artei. ├Änv─â╚Ť─âtura marxist-leninist─â despre baz─â ╚Öi suprastructur─â, despre spiritul de partid in literatur─â, teoria materialist-dialectic─â a cunoa╚Öterii au creat fundamentul esteticii ╚Ötiin╚Ťifice. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 334, 3/3.
est├ętic adj. m., pl. est├ętici; f. est├ętic─â, pl. est├ętice
est├ętic─â s. f., g.-d. art. est├ęticii
est├ętic adj. m., pl. est├ętici; f. sg. est├ętic─â, pl. est├ętice
est├ętic─â s. f., g.-d. art. est├ęticii
EST├ëTIC adj. 1. frumos. (O crea╚Ťie ~ autentic─â.) 2. v. pl─âcut.
EST├ëTIC, -─é adj. Referitor la estetic─â, conform esteticii; (p. ext.) frumos. // s.n. Categoria frumosului. [Cf. fr. esth├ętique, gr. aisthetikos].
EST├ëTIC─é s.f. 1. ╚śtiin╚Ť─â care studiaz─â legile ╚Öi categoriile artei, problemele referitoare la esen╚Ťa artei, la raportul dintre art─â ╚Öi realitate, la metodele de crea╚Ťie artistic─â, la genurile artei etc. 2. Situa╚Ťia, calitatea a ceea ce este estetic, conform legilor artei. [< fr. esth├ętique, it. estetica, gr. aisthetike].
EST├ëTIC, -─é I. adj. referitor la estetic─â, conform cerin╚Ťelor esteticii; frumos. II. s. n. categoria frumosului. III. s. f. 1. disciplin─â filozofic─â care studiaz─â legile ╚Öi categoriile artei, problemele referitoare la esen╚Ťa acesteia. 2. situa╚Ťia, calitatea a ceea ce este estetic, conform legilor artei. (< fr. esth├ętique, gr. aisthetikos, aisthetike)
EST├ëTIC ~c─â (~ci, ~ce) 1) Care ╚Ťine de estetic─â; propriu esteticii. Studiu ~. 2 ) (despre manifest─âri ale oamenilor) Care v─âde╚Öte frumuse╚Ťe; frumos. Gest ~. /<fr. esth├ętique, lat. aestheticus
EST├ëTIC─é f. 1) ╚śtiin╚Ť─â care se ocup─â cu studiul categoriilor ╚Öi legilor artei, considerat─â ca cea mai ├«nalt─â form─â de creare ╚Öi de receptare a frumosului. 2) Ansamblu de probleme ce ╚Ťin de esen╚Ťa artei ╚Öi de raporturile ei cu realitatea. [G.-D. esteticii] /<fr. esth├ętique, lat. aesthetica
estetic a. relativ la sentimentul frumosului.
estetic─â f. ╚Ötiin╚Ť─â ce determin─â condi╚Ťiunile frumosului ├«n natur─â sau ├«n art─â cum ╚Öi sentimentul ce produce ├«n noi.
*est├ętic, -─â adj. (vgr. aisthetik├│s, d. aisth├ínomai, simt). Fil. Care se raport─â la sentimentu frumosulu─ş: sim╚Ťu estetic lipse╚Öte incultulu─ş. S. m. ╚Öi f. Estetician, -─â. S. f. ╚śtiin╚Ťa care trateaz─â despre frumos ├«n natur─â ╚Öi ├«n art─â ╚Öi despre sentimentu pe care-l de╚Öteapt─â ├«n no─ş. (Aceast─â ╚Ötiin╚Ť─â a fost ├«nt├«─şa oar─â numit─â a╚Öa de filosofu german Baumgarten la 1750). Adv. ├Än mod estetic, frumos: tablour─ş a╚Öezate estetic.
ESTETIC adj. 1. frumos. (O crea╚Ťie ~ autentic─â.) 2. agreabil, dr─âgu╚Ť, frumos, pl─âcut. (Un aspect ~.)
educat├şv-est├ętic, -─â adj. Cu rol de educare ├«n domeniul frumosului ÔŚŐ ÔÇ×Acum ╚Öase ani, Uniunea compozitorilor a ini╚Ťiat [...] o ac╚Ťiune educativ-estetic─â cu profil de stagiune, purt├ónd simbolic numele de ┬źClubul prietenilor muzicii┬╗.ÔÇŁ I.B. 17 XI 72 p. 2 (din educativ + estetic)
estetica muzicii. N─âscut─â o dat─â cu ├«nflorirea marilor ╚Öcoli filozofice ale antichit─â╚Ťii, reflec╚Ťia despre muzic─â se identific─â ├«n culturile tradi╚Ťionale ale Indiei, Chinei, ca ╚Öi ├«n vechea Elad─â, cu investigarea legilor universului pe baza analogiilor dintre sunet ╚Öi num─âr, dintre rezonan╚Ťa sunetului ╚Öi posibilit─â╚Ťile umane de asimilare ritual─â a ordinii pe care o sugereaz─â. Prin Pitagora, muzica se vede inclus─â printre ÔÇ×╚Ötiin╚Ťele num─âruluiÔÇŁ, iar ├«n vremea lui Platon ea ├«ncununa o ini╚Ťiere gradat─â ce cuprindea aritmetica, geometria, sferica (sau astronomia) ╚Öi ÔÇ×armonia sferelorÔÇŁ, ╚Ötiin╚Ť─â sistemic─â a coordon─ârii mi╚Öc─ârii corpurilor ├«n timp ╚Öi spa╚Ťiu. Ata╚Öat─â idealului de armonie (I), ordine, propor╚Ťionalitate*, g├óndirea despre muzic─â traverseaz─â ├«ntreg ev. med. europ., ale c─ârui tratate se inspir─â din scrierile lui Nicomachus, Theon din Smirna (sec. 2 e. n.), Boetius (sec. 4), adic─â cele care situeaz─â muzica ├«n vestitul quadrivium* al disciplinelor matematice. Ecoul tardiv al acestui mod de g├óndire ├«l constituie monumentala lucrare a lui Johannes Kepler Harmonices mundi (1618) ├«n care regulile consonan╚Ťei* muzicale sunt deduse din geometria euclidian─â a poligoanelor inscriptibile, g─âsindu-╚Öi apoi aplicarea ├«n structura sistemului solar, asupra c─âreia autorul formuleaz─â pe aceast─â baz─â legile care ├«i poart─â numele. Valen╚Ťele expresive pe care le con╚Ťin artele ÔÇ×muzicaleÔÇŁ aflate ├«n simbioz─â (poezia, dansul, muzica) sunt evocate prin filiera g├óndirii aristotelice care reconsider─â at├ót conceptul prin care artele ├«╚Öi v─âdesc analogiile cu lumea ├«nconjur─âtoare ÔÇô acele de imita╚Ťie (mimesis) ÔÇô c├ót ╚Öi pe cele de ethos (1) (caracter) sau catharsis (purificare) prin care muzica ├«ndeosebi ├«╚Öi afirm─â afinit─â╚Ťile cu lumea interioar─â a omului, cu afectele (v. afectelor, teoria). O exaltare a acestei doctrine se poate remarca abia dup─â ce umanismul renascentist inaugureaz─â ├«n mentalitatea europ. ideea autonomiei limbajului artistic ╚Öi a surselor de inspira╚Ťie. Specificitatea rela╚Ťiilor diferitelor arte cu natura c├ót ╚Öi cu idealul uman ├«╚Öi g─âse╚Öte locul ├«n sistemele de anvergur─â elaborate de marii filosofi care ├«ncearc─â s─â delimiteze misiunea fiec─âreia. Iluminismul fr. prin Diderot sau Roussseau, filosofia clasic─â germ. prin Kant ╚Öi Schelling caut─â s─â nuan╚Ťeze ipotezele privitoare la specificul frumosului artistic ╚Öi al expresivit─â╚Ťii muzicale. Prin Hegel, ├«╚Öi face loc viziunea dialectic─â a evolu╚Ťiei artelor spre umanizare ╚Öi spiritualizare ce consacr─â muzica drept art─â romantic─â a subiectivit─â╚Ťii pure, aflat─â ├«n vecin─âtatea punctului culminant ├«n care se afl─â poezia. Prin Schopenhauer, virtu╚Ťile muzicii sunt ridicate deasupra oric─ârei ierarhii, ea constituind chintesen╚Ťa universului ╚Öi ├«n acela╚Öi timp modelul pe care se ├«ntemeiaz─â ├«nsu╚Öi sistemul filosofic al autorului. Apogeul limbajului muzical ├«n perioada romantismului* contribuie la transformarea ├«n patrimoniul componisticii ╚Öi al criticii muzicale a medita╚Ťiei despre muzic─â, inaugur├ónd astfel o g├óndire elaborat─â ÔÇ×din interiorulÔÇŁ acestei arte. Schumann, Listz, Berlioz, Wagner, marii creatori ai sec. 19 exprim─â ├«n operele lor literare opinii de mare fine╚Ťe ╚Öi profunzime asupra universului artistic, preconiz├ónd o ├«nfr─â╚Ťire a artelor, de felul programatismului* sau al noului sincretism* inaugurat de Wagner ├«n drama sa muzical─â. Excesului de literaturizare a muzicii i se va opune criticul vienez Hanslick printr-o teorie asupra ÔÇ×frumosului muzicalÔÇŁ conceput ├«n spirit kantian ca desf─â╚Öurare de ÔÇ×forme sonore ├«n mi╚ÖcareÔÇŁ, independent─â de orice asocia╚Ťii subiective. Ea va fi contracarat─â la r├óndul ei de doctrina lui Volkelt ╚Öi a lui Lipps asupra ÔÇ×empatieiÔÇŁ (germ. Einf├╝hlung) ca factor fundamental al propag─ârii emo╚Ťiei estetice pentru ca la ├«nceputul sec. nostru teoria energetismului* a lui Ernst Kurth s─â preconizeze o interconectare a proceselor pur sonore cu fluxul tensiunilor psihice (v. psihologia muzicii). Independent de aportul diferitelor ÔÇ×poeticiÔÇŁ scrise de muzicieni prestigio╚Öi care continu─â explicarea muzicii de pe pozi╚Ťiile propriului limbaj sau tendin╚Ťe (Debussy, Stravinski, Sch├Ânberg, Webern, Honegger, Messiaen, Prokofiev, Boulez, Xenakis ╚Ö.a.) ca ╚Öi de vastul domeniu al muzicologiei*, e. se vede constituit─â ca patrimoniu relativ autonom, ├«n care diferitele contribu╚Ťii ├«╚Öi au ca suport fie instrumentele criticii de art─â tradi╚Ťional─â ╚Öi ale analizei*, fie disciplinele ╚Ötiin╚Ťifice sau filosofice. Astfel se poate remarca orientarea sociologic─â a scrierilor unui Th. Adorno ca ╚Öi a multor cercet─âtori, aceea psihologic─â a lui L. Meyer, Gisel├Ę Brelet, E. Ansermet, A. Schering, S. Langer, D. Cook, dup─â cum etnologia serve╚Öte unor generaliz─âri teoretice ├«n lucr─ârile lui B. Asafiev, V. ╚Üukerman, L. Mazel sau A. Dani├ęlou. Se ├«ncearc─â o delimitare a patrimoniului expresiei muzicale pornind de la conceptele stilistice fundamentale, ca ├«n scrierile lui Riemann, D. Cuclin, Zofia Lissa, C. Dahlhaus, P. Bentoiu, sau se ├«ncearc─â analogii ÔÇô pe baza func╚Ťiei de comunicare a artei ÔÇô cu informatica ╚Öi semiotica (A. Moles, U. Eco, Faltin-Reinecke ╚Ö.a.). Diferitele cercet─âri contemporane de morfologie a artelor (E. Souriau, M. Dufrenne, Munro) con╚Ťin de asemenea observa╚Ťii interesante cu privire la arta muzical─â ca de altfel ╚Öi ale g├ónditorilor ca G. Luk├ícs, N. Hartmann sau Alain ce elaboreaz─â ample sisteme de estetic─â ce cuprind ├«ntreg domeniul expresiei artistice. V. fenomenologia muzicii.
EST├ëTIC, -─é (< fr. {i}; {s} gr. aisthetikos ÔÇ×sensibilÔÇŁ) s. f., s. m., adj. 1. S. f. ╚śtiin╚Ť─â care trateaz─â despre frumos ╚Öi despre judec─â╚Ťi de apreciere referitoare. la sentimentul provocat de acesta. Primul care a supus critica frumosului unor reguli ╚Öi care a folosit termenul de e. ├«n sensul de discurs ra╚Ťional despre frumos a fost A.G. Baumgarten. ├Än trecut, e. era considerat─â una dintre cele trei discipline normative (al─âturi de logic─â ╚Öi moral─â), av├ónd ca obiect stabilirea normelor frumosului ╚Öi ur├ótului. ├Än sens larg, e. trateaz─â despre frumosul sensibil, ├«nglob├ónd studiul descriptiv al obiectelor de art─â, analiza psihologic─â a sentimentelor provocate ╚Öi a criteriilor aprecierii judec─â╚Ťii de gust, istoria artei etc. Ca ╚Ötiin╚Ť─â pozitiv─â, e. are ca obiect frumosul artistic (filozofia artei). E. transcedental─â = (la Kant) teorie despre formele apriori ale cunoa╚Öterii sensibile: spa╚Ťiul, pentru lumea exterioar─â; timpul, pentru lumea interioar─â, a con╚Ötiin╚Ťei. 2. S. m. art. Categorie desemn├ónd ansamblul ├«nsu╚Öirilor ╚Öi al fenomenelor studiate de estetic─â; domeniul esteticii. 3. Adj. Care apar╚Ťine esteticii, privitor la estetic─â; care corespunde cerin╚Ťelor esteticii, frumos. Emo╚Ťie e. = stare analog─â pl─âcerii ╚Öi a c─ârei analiz─â constituie obiectul esteticii ca ╚Ötiin╚Ť─â. Judecat─â e. = (la Kant) judecat─â de apreciere asupra frumosului. Chirurgie e. = domeniu al chirurgiei plastice consacrat remodel─ârii aspectului exterior al corpului omenesc, ├«n special al fe╚Ťei.

Estetic─â dex online | sinonim

Estetic─â definitie

Intrare: estetic
estetic adjectiv
Intrare: estetic─â
estetic─â substantiv feminin