Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru ester

ester sm [At: IONESCU-MUSCEL, ╚ÜES. 51 / Pl: ~i / E: fr ester, ger Ester] Substan╚Ť─â ob╚Ťinut─â prin ├«nlocuirea unui atom de hidrogen dintr-o molecul─â de acid cu un radical organic.
EST├ëR, esteri, s. m. Combina╚Ťie organic─â rezultat─â prin eliminarea unei molecule de ap─â ├«ntre un alcool ╚Öi un acid organic sau un acid anorganic oxigenat. ÔÇô Din fr. ester.
EST├ëR, esteri, s. m. Combina╚Ťie organic─â rezultat─â prin eliminarea unei molecule de ap─â ├«ntre un alcool ╚Öi un acid organic sau un acid anorganic oxigenat. ÔÇô Din fr. ester.
EST├ëR, esteri, s. m. Substan╚Ť─â ob╚Ťinut─â prin ├«nlocuirea unui atom de hidrogen din molecula unui acid printr-un radical organic.
est├ęr s. m., pl. est├ęri
est├ęr s. m., pl. est├ęri
ESTÉR s.m. Compus chimic format prin combinarea unui acid organic cu un alcool. [< fr. ester, germ. Ester].
EST├ëR s. m. compus chimic rezultat prin ac╚Ťiunea unui acid carboxil asupra unui alcool, cu eliminare de ap─â. (< fr. ester, germ. Ester)
ESTÉR ~i m. Compus chimic rezultat dintr-un alcool și un acid organic sau anorganic oxigenat prin eliminare de apă. /<fr. ester, germ. Ester

Ester dex online | sinonim

Ester definitie

Intrare: ester
ester substantiv masculin