estavelă sf [At: DN3 / Pl: ~le / E: fr estavelle] (Glg) Orificiu carstic care este alternativ ponor și izvor.

estavélă s. f., pl. estavéle

ESTAVÉLĂ s.f. (Geol.) Orificiu carstic care funcționează alternativ ca ponor și ca izvor. [< fr. estavelle].

ESTAVÉLĂ s. f. orificiu carstic care funcționează alternativ ca ponor și ca izvor. (< fr. estavelle)